Am trait la intensitate maxima meciurile cu Franta si Italia. Ma durut stomacul de emotie, am transpirat, m-am agitat, trupul meu paralizat a vibrat in ritmul jocului. Am atins punctul culminant la golul lui Mutu in poarta lui Buffon, imi venea sa sar din pat, dar m-a linistit repede Panucci, la executat pe Lobont dupa un singur minut. Insa jocul bun mi-a dat sperante, deja vedeam echipa noastra calificata. Ce vis frumos. Dar la meciul cu Olanda de aseara nu m-a incercat aceeasi traire, inca din prima repriza am fost anormal de linistit, fara voia mea, parca ceva din mine prevazuse rezultatul dezamagitor. Rezervele Olandei s-au straduit o repriza sa nu ne dea gol, iar ai nostrii au batut recordul la alergare, peste 117 kilometri, din pacate cam pe langa minge. In loc de o noapte alba in care sa urmaresc pe diverse posturi tv oameni in extaz, mai mult ori mai putin priceputi la fotbal, rezultatul meciului mi-a oferit ocazia sa dorm ca un prunc. De ce sa ma stresez? De ce sa ma doara stomacul? Am incheiat turneul onorabil, doua puncte obtinute in grupa mortii este un rezultat “bun”, iar jucatorii au acumulat experienta. Partea buna este ca suntem un popor rezistent la infrangeri, ne lingem repede ranile si o luam de la capat. Asta e mentalitate de invingator. Ce putem face? Asa-i in fotbal, asa-i in politica, asa-i in viata. Am pierdut, asta e, capul sus, peste patru ani vom avea ocazia sa facem o figura frumoasa.
PS Ma bucur totusi pentru ca nu am cumparat o plasma de la DOMO, probabil ar fi ajuns cu televizorul dupa Euro 2008. Asa e, sunt putin rautacios, dar am si dreptate. Am comandat de la ei un televizor, online, si l-am primit doar dupa ce i-am sunat de vreo trei ori. Anul asta am facut o noua comanda pentru un ventilator, sa ma racoresc dupa turneul final, si abia l-am “scos” de la ei dupa doua drumuri la magazin si doua comenzi online. Cred ca singurii bucurosi in aceste zile sunt cei de la Flanco si cei de la DOMO, pentru ca nu trebuie sa returneze banii pentru televizoarele cumparate la oferta speciala de Euro 2008.
Mi s-a mai spus azi. Da, asa e, e putin mai aparte pentru ca e primul articol de la categoria Personal. Desigur, e putin ironic, dar exprima un adevar si mai ales o dezamagire profunda. Adriana, uneori e bine sa facem haz de necaz, parca asa durerea se mai diminueaza.
Ai scris un articol putin aparte fata de cele anterioare, chiar tu ai spus putin rautacios… dar pe mine m-a amuzat.