Mereu, oameni cunoscuţi „pleacă” dintre noi. Durerea este sfâşietoare pentru cei dragi. În astfel de momente, ideea de „sfârşit” pe care cel mai adesea o percepem confuz şi o ignorăm cu bună ştiinţă, devine o realitate pe care nu o mai putem nega. Ea există! Moartea nu este o alegere! Mai devreme sau mai târziu ne va vizita şi pe noi. Gândul acesta este înfricoşător pentru unii, eliberator pentru alţii. Moartea ne face să ne gândim la viaţă. Putem alege să ne schimbăm viaţa. Dacă reuşim să lăsăm ceva în urma noastră, vom continua să trăim prin cei care îşi vor aminti de noi.
Într-un ziar american, la rubrica anunţuri mortuare, a apărut un anunţ şocant: „Numele omului, fără familie, fără prieteni, va fi incinerat…” Îngrozitor de trist, a murit un om care nici măcar nu a trăit.
Suntem creştini, şi în moarte ar trebui să percepem corecţia dumnezeiască aplicată creaturii Sale, decăzută din nemurire. Dumnezeu a pedepsit trupul cu moartea, dar a lăsat sufletul nemuritor. Această moarte fizică este înspăimântătoare pentru cei care nu vor să-l cunoască pe Dumnezeu, însă pentru cei credincioşi este sfârşitul suferinţei, neputinţei, deznădejdii, nesiguranţei… din această lume. Este un nou început în veşnicie, un loc al păcii, bucuriei şi dragostei. Privită din această perspectivă, moartea dintre vieţi nu mai pare atât de înfricoşătoare, ci este calea firească pentru revederea noastră cu Cel ce ne-a creat.
Ce crezi tu despre viaţă, moarte şi viaţă? Ce laşi în urma ta? A adus viaţa ta fericire altora? Cum ar trebui să trăieşti în viaţa aceasta? Crezi că există viaţă după moartea fizică?
„Fără viaţă nu am şti ce este moartea, precum fără moarte nu am şti ce este viaţa. Una nu face altceva decât să o determine pe cealaltă.” Sorin Cerin