Am iesit la aer in balcon
Publicat de Cristi Constantin in Personal in Apr 7th, 2009 | 17 comentariiIeri n-am deschis calculatorul. Nu mi se întâmplă prea des… pentru că mereu am ceva de lucru. Însă, datorită unor treburi care necesitau rezolvare urgentă nici n-am realizat cum a trecut ziua, și, cum timpul a fost atât de frumos, m-am gândit că e cazul să mai ies şi eu la aer. Nu mai coborâsem din pat din luna octombrie 2008. N-am plecat prea departe, ci am ieşit la aer în balcon. Ştiu, pentru majoritatea oamenilor e ceva banal, dar pentru cei ca mine e chiar un eveniment. De cum am ieşit am observat schimbări, desigur, atât cât am putut observa din poziţia fixă în care m-a aşezat mama mea. Cum n-a avut timp de mine am stat 3 ore în aceiaşi poziţie. Dar să revin la “noutățile” observate. Au apărut două clădiri noi, de fapt au fost reabilitate termic şi arată ca noi. Pavajul cu dale este aproape finalizat, spun aproape pentru că o porţiune de teren aflată între blocuri a rămas nepavată, deoarece e motiv de dispută între primărie şi vechiul proprietar. În locul vechilor garaje şi a spaţiilor verzi îmburuienate, acum se găseşte o parcare mare şi frumos trasată cu vopsea albă. Emoţia m-a cuprins când am realizat că municipalitatea a avut în vedere crearea unui loc special pentru persoanele cu handicap. Ca o ironie, acesta se află chiar sub balconul meu, fiind aşezat aproape pe vechiul meu loc de parcare. Deşi cam toată lumea se plânge că e criză, parcarea “spune” că nu chiar aşa, adică cu greu mai găseşti o maşină care să poate fi încadrată în programul “Rabla”. La colţul blocului, la ieşirea din parcare, au apărut două semne de circulaţie, dar, după cum am observat, numai unul era necesar. Nu spun mai multe. Ooo…, dar cum de am uitat să menţionez o imagine cu care sunt obişnuit încă din copilărie: tomberoanele de gunoi. Acum mai sunt doar trei, aşezate pe două locuri de parcare. Recunosc, nu mai e chiar aşa de rău ca pe vremuri, dar nici curăţenie nu e. Erau pline toate şi jos mai era gunoi cât să umple încă un tomberon. Am mai observant că şi “gunoierii au evoluat”, mă refer la cei care caută prin gunoaie. Când eram copil erau mai puţini, mai în vârstă şi nu aveau dotările de azi, biciclete, cărucioare şi mobile. În trei ore, cât am stat în balcon, pe la tomberoane sau perindat 8 – 9 persoane, mai mult de jumătate fiind copii. M-a impresionat şi numărul mare de copii care au ieşit la joacă în faţa blocului. Mi-am amintit de copilăria mea, când tatăl meu mă privea mereu de la geamul bucătăriei, cum băteam mingea în faţa blocului. Din peisaj n-a lipsit nici “celebra” tanti Creţu, care îi terorizează pe copii de azi cum ne-a terorizat şi pe noi. Cum loviturile şi mingile sparte n-au alungat copii din faţa blocului, în ultima vreme, tanti Creţu s-a gândit la o metodă mult mai eficientă şi uşor de pus în practică: găleata cu fecale. Iese mereu cu găleata plină de rahat şi o împrăştie prin parcare, parcarea se golește rapid şi tanti Creţu îşi regăseşte liniştea. Ce să facem… asta e societatea românească, pestriţă, comică şi haotică. M-am bucurat de revederea cu câţiva vecini, am vorbit cu un căţel şi am văzut o pisică. Am avut o seară reuşită. Dacă nu apar pe messenger sunt probabil în balcon, bucurându-mă de încă o zi splendidă, de “aer curat” şi de o privelişte de invidiat.
17 Raspunsuri la “ “Am iesit la aer in balcon”
Lasa un comentariu
Despre mine
RSS
Newsletter
Buzz
Facebook
Panoramio
Delicious
niciodata nu am crezut, ca 2-3 lucruri simple..pot fi descrise intr-un text imens.
WaTzaP, nici eu nu am crezut, dar viata mi-a dovedit ca se poate. Dupa atatia ani de imobilizare, in majoritatea timpului intre patru pereti, cand ies la aer redescopar mereu ceva nou, detalii banale pentru majoritatea oamenilor, dar deosebite pentru mine.
Ăsta e genul de articol care ne deschide ochii, să putem vedea cât de mulţumiţi ar trebui să fim că putem ieşi pe balcon, sau afară la o plimbare pe jos sau cu rolele… Fericiţi pentru că suntem stăpâni pe corpul nostru şi îl putem dirija după bunul plac. Dar când te obişnuieşti cu toate astea nu ţi se mai par mare lucru. E ca şi cu Cetatea, pentru albaiulieni e ceva normal, banal, cotidian, dar pentru turişti e wow. Visăm, ne facem proiecte şi uităm să ne bucurăm de lucrurile astea mărunte, pe care alţii nu le au…
Articol tău a fost adăugat pe Bligg…
Mulţumim. Articolul tău a fost adăugat pe Blogoree bligg! Vizitatorii tăi te pot vota la http://www.blogoree.ro/Personale/Am_iesit_la_aer_in_balcon...
buna cristi,
articolul tau e cel mai bun motiv pentru noi ceilalti (cei pentru care o iesire in balcon e insignifianta) sa ne privim intr-o oglinda virtuala si sa luam aminte.
sa-ti dea Dumnezeu multa putere si speranta!
Paste fericit!
Va multumesc pentru mesaje… Ma bucur ca am scris despre simpla mea iesire in balcon, se vede ca a nascut cateva intrebari printre voi, cei sanatosi, si asta e bine. Pretuiti-va mai mult viata si sanatatea, fiti multumitori… Paste fericit!
şi când te gândeşti că de multe ori faci lucruri simple care te plictisesc, însă pe alţii i-ar umple de fericire…
felicitări pentru această însemnare. m-a mişcat!
tanti Creţu tocmai a devenit celebra si are prezenta online
stii cum e? cand vezi cat de mult pot insemna banalitatile pt cineva parca ti se face rusine ca tu nu stii sa le traiesti, sa te bucuri de ele.
felicitari pt taria ta, curajul tau.
Ma bucur ca aceste randuri simple au miscat ceva in fiinta voastra. Sper sa va ajute sa va bucurati mai mult de ceea ce aveti. Recunosc, reactiile avute in urma acestui articol m-au luat prin surprindere, mi-au depasit cu mult asteptarile.
Cat despre “celebra” tanti Cretu, sper sa nu afle ca am scris despre “bucuriile” pe care ni le-a facut… In urma cu vreo cativa ani cred ca o pandise pe mama mea, atunci cand mergea sa arunce gunoiul in temberoanele din fata blocului, ca nu i-a dat voie sa arunce gunoiul pe motiv ca miroase. De parca gunoiul aruncat de altii e lipsit de miros. Sper sa nu mai avem din nou probleme cu dansa sau sa nu ma dea in judecata…
Mulumesc pt mesaje!
Multa sanatate
Cand citesti bloguri ca ale tale… simti ca ar trebui sa multumesti zilnic pentru ceea ce ai.
O sa te promovez si pe forum la noi.
Multumesc!
Articolul ma face sa ma gandesc la un bun amic care va sta si el foarte mult timp imobilizat. Ma gandesc ca si el va fi la fel ca si tine. Iti doresc toate cele bune, putere si curaj!
Vezi că uiți de paragrafe. E obositor să citești un text lung cu un singur paragraf. Un articol frumos, impresionant chiar. Scuză-mă că te întreb, dar tu ce problemă ai?
Puteti citi despre problema mea mai in detaliu aici.
Numai bine!
Salut din nou. Am citit despre problema ta. Scuza-ma ca ti-am spus despre paragrafe, nu am stiut prin ce treci si cat de greu scrii. De obicei observ cea mai mica greseala gramaticala, sunt nebun dupa asa ceva, si daca n-ai fi avut problema asta as fi observat una-doua prin articolul despre tine. Dar acum nu-mi permit. Vreau sa-ti spun ca te apreciez extrem de mult pentru curajul si puterea pe care o ai, eu as fi renuntat. De multe ori in viata ne uitam la ce nu avem, in loc sa ne uitam la ce avem. Si e si mai trist atunci cand lucruri din astea se intampla unor persoane care poate, nu le merita, in loc sa se intample persoanelor care fura, dau in cap sau alte alea… Felicitari inca o data, promit sa mai revin pe aici si sa fac tot posibilul sa devii un pic mai cunoscut. Salutari
Salut Sadak. Nu trebuie sa te scuzi pt ca nu ai gresit cu nimic. Stiu ca mereu fac greseli gramaticale, am precizat asta la “Despre mine”. Daca imi citesti toate articolele vei gasi multe greseli. Dar pe mine nu ma deranjeaza aceste detalii, dupa care tu esti “nebun”, si nu ma deranjeaza sa fiu criticat. Insa ma deranjeaza atunci cand, din pricina problemei mele, sunt tratat cu ingaduinta. Multumesc pt mesaje si pt gandurile bune…
Numai bine!