Am fost la plimbare prin orasul meu drag, Alba Iulia
Publicat de Cristi Constantin in Personal in Iul 21st, 2009 | 5 comentariiSâmbătă am ieşit în oraş. M-au ajutat câţiva prieteni la coborâre şi urcare, iar prin oraş m-au însoţit Dana şi Andrei. Le mulţumesc tuturor şi pe această cale. Eu am ales să ies la orele amiezii, pentru a rezista mai mult timp pe cărucior. După 2 ore de stat în scaun încep să transpir abundent, iar dacă adie puţin vântul şi soarele nu mai e pe cer, încep să trepidez din toate încheieturile. A fost o alegere bună, am rezistat fără probleme aproape 4 ore, sub un soare năucitor, dar după plimbare am realizat că n-am prevăzut chiar totul. Ceea ce n-am prevăzut a fost pielea mea „neantrenată” suficient cu razele ultraviolete, chiar nu mi-a trecut prin minte că mă voi pârli aşa de rău. În câteva locuri pielea mi s-a făcut roşie ca racul, mai ales pe braţe de la coate în jos, şi mi s-a umflat mâna dreaptă. Însă nu regret că am ieşit în oraş la orele amiezii, ba dimpotrivă, mă bucur foarte mult şi consider că a fost o alegere inspirată.
Am profitat de disponibilitatea prietenilor mei şi am mers până în inima cetăţii medievale. Drumul e dificil dacă eşti imobilizat într-un cărucior, e pavat cu piatră cubică şi bordurile sunt înalte. Dar sper că odată cu finalizarea lucrărilor din zona istorică a oraşului vor dispărea şi aceste neajunsuri. La poarta a III-a, cea mai importantă şi mai impunătoare dintre porţile cetăţii, am asistat la ceremonialul de schimbare a gărzii Cetăţii. Este unic în ţară şi se desfăşoară în fiecare zi la ora 12.00. Văzusem ceremonialul pe YouTube, dar nu se compară cu ceea ce simţi când eşti la faţa locului. Am rămas plăcut impresionat de calitatea lucrărilor de restaurare, de ceremonialul de schimbare a gărzii, de numărul mare de turişti prezenţi în zonă şi, în general, de tot ce am văzut. La fel de mult mi-a plăcut în Parcul Unirii şi pe Bulevardul Transilvaniei. Am remarcat multe schimbări în bine şi sunt mândru de oraşul meu drag, Alba Iulia.
5 Raspunsuri la “ “Am fost la plimbare prin orasul meu drag, Alba Iulia”
Lasa un comentariu
Despre mine
Hai ca nu a fost asa rau, ai avut parte de lucruri frumoase, ai descris asa frumos orasul Alba Iulia incat abia astept sa ajung pe acolo…:)
Ce bine imi pare sa cunosc bloggeri de Alba Iulia! Si eu sunt din Alba Iulia.
Ma bucur sa vad c aun om care a trecut printr-o greutate asa de mare a ajuns sa iubeasca viata, sa vada un folos in ea in ciuda problemelor.
Sunt multi care nu dau doi bani pe viata desi nu au nici o problema de sanatate!
Dumnezeu te asculta si te va ajuta mereu. Esti un exemplu poate pentru multi dintre noi!
Despre Alba Iulia ce pot sa zic … Capitala de suflet a tuturor romanilor. A romanilor adevarati.
Multumesc pentru mesaje! Da, Alba Iulia e un oras frumos, pentru mine e cel mai frumos din lume. E normal sa fie asa, doar e orasul in care m-am nascut, m-am format, m-am imprietenit, m-am indragostit, m-am plimbat aproape peste tot… si e orasul in care traiesc.
Nu stiu daca sunt un exemplu, dar scriu cu sinceritate, de cele mai multe ori din experienta personala, cu dorinta de a transmite speranta cititorilor. Ma supara sa vad mereu nemultumire si nefericire, de cele mai multe ori la oameni care au sanatate si toate cele de trebuinta. Sper, sincer, ca articolele mele sa aduca intrebari in mintea celor ce le vor citi, sa le aduca un sentiment de multumire pentru tot ce au…
Dumnezeu sa ne ajute pe toti, sa pretuim mai mult ceea ce conteaza cu adevarat!
Ai dreptate ca orasul arata bine. Am fost si eu de vreo luna sau doua de am vazut ceromonia schimbarii garzii si mi-a placut ce am vazut. Si desi pare ciudat m-a emotionat, mai ales ca am fost impreuna cu Andreea, fiica mea de sase ani.
Oricum ma bucur pentru ca vezi viata asa de frumos desi a fost tare nedreapta cu tine.
Dani, multumesc pt mesaj! De cativa ani nu ma mai gandesc ca viata a fost nedreapta cu mine. Ma straduiesc sa traiesc frumos si ii multumesc lui Dumnezeu pentru tot. Pentru multi oameni destinul pare de neanteles, dar poate ca intr-o zi vom primi raspunsul la intrebarea: De ce…?