Vorbele noastre ne pot aduce moartea

După citirea unui scurt articol, într-una din cărţile mele de meditaţii zilnice, am aflat că în trecut vorbele nechibzuite erau aspru pedepsite. Am putea spune: „Pedepsiţi cu moartea pentru nişte vorbe ‚nevinovate‛? Ce barbarie inutilă. Noi trăim în mileniul III şi suntem mult mai deştepţi, nici nu ne mai pierdem timpul pentru a citi despre practici din Evul Mediu‟. Într-adevăr era o barbarie, nu sunt adeptul aplicării pedepselor corporale pentru că le consider ineficiente, dar cred că avem ceva important de învăţat din trecut. Oamenii acelor vremuri au priceput, în felul lor, că şi modul în care vorbim este important înaintea lui Dumnezeu.

În prezent, aproape oriunde auzim înjurături în care este inclus şi Dumnezeu; înjurătură dacă şoferul cutare a făcut ceva, înjurătură dacă copilul cuiva la împins pe al altcuiva, înjurătură dacă un pahar s-a spart, înjurătură dacă căţelul de peste drum latră prea tare, înjurături aproape în orice film contemporan… etc. Prea puţini oameni, deşi majoritatea ne declarăm creştini,  mai realizează că aruncarea cu uşurătate a vorbelor stricate este un păcat pedepsit în final cu moartea veşnică. Da, vom da socoteală pentru fiecare vorbă rostită, şi e posibil să vină o zi în care barbariile din trecut să ni se pară uşoare. Nu este o glumă, ci este ceva cât se poate de serios.

Oare putem noi spune că suntem mai deştepţi decât înaintaşii noştrii, de vreme ce noi folosim înjurături mai mereu şi fără nici o teamă, ori ni se pare absolut normal să auzim tot felul de înjurături? Cineva spunea: „ …au trecut peste mine generaţiile şi nu mai ştiu nicio înjurătură la modă…‟ Incredibil, înjurăturile au devenit o modă şi odată cu noile generaţii apar în formate noi. Cu ce ne ajută dacă le ştim şi le rostim?

Acum avem acces cu uşurinţă la resurse de învăţare care acoperă aproape orice domeniu, şi asta e bine, dar parcă nu ne mai impresionează nimic din ceea ce contează. Caracterul ni se întunecă pe zi ce trece. Să încercăm să schimbăm în vieţile noastre ceea ce încă poate fi schimbat.

În anul 1665, la Dieta de la Iernut, s-a hotărât ca cei ce îl înjură pe Dumnezeu, dacă sunt trecuţi de 24 de ani, să fie omorâţi cu pietre, iar cei mai tineri să fie pedepsiţi cu bătaie. Aceeaşi hotărâre a fost întărită apoi de Dietele din anii 1676, 1682 şi 1689.

Domnii Ţării Româneşti, Vasile Lupu şi Matei Basarab, au dat legi aspre cu privire la cei ce foloseau înjurături în vorbirea lor. Astfel de obiceiuri au fost practicate şi de Ludovic al IV-lea care îi pedepsea pe cei ce înjurau, fie străpungându-le limba cu un fier înroşit în foc, fie legându-i într-un sac şi aruncându-i în apă. Ludovic al Xl-lea pedepsea pe cel ce înjura, dar şi pe cel ce auzea pe cineva înjurând şi rămânea pasiv.

Sursa: Samanta Buna – GBV

• O femeie din Marea Britanie s-a luptat in justitie pentru a fi eutanasiata in Elvetia
• Domnule Presedinte, cer sa mor!
• Despre viata, moarte si viata
• Opt medici executati in Afganistan
• Existau si parti bune inainte de 1989