Seara trecută, la ştiri, am văzut un reportaj despre un grup de rabini care citeau din cărţi sacre, suflau în shofar (corn de berbec) şi înălţau rugăciuni către Dumnezeu. Rugăciunea este o lucrare serioasă şi necesară, este singura manifestare prin care omul poate lua contact cu Dumnezeu, însă aceşti rabini au reuşit să transforme rugăciunea într-o absurditate religioasă. Au considerat că, pentru a fi ascultaţi, este necesar să se roage la mare înălţime, şi s-au înghesuit cu toţii la bordul unui avion.
“Scopul zborului a fost oprirea epidemiei, astfel prevenind alte decese. Suntem siguri că datorită rugăciunilor noastre pericolul este deja în spatele nostru”, a declarat rabinul Yitzhak Batzri, fiul iniţiatorului acestei măsuri, rabinul David Batzri. Scopul rabinilor este lăudabil, dar alegerea unui avion pentru efectuarea de ritualuri religioase te face mai degrabă să zâmbeşti. Recunosc, m-a amuzat. Nu cred că rugăciunea făcută în avion este cu ceva mai presus decât rugăciunea făcută în orice altă locaţie. Ne putem ruga oriunde şi oricând.