Murdaria vazuta de sus
Publicat de Cristi Constantin in Personal in Sep 3rd, 2009 | 0 comentariiSper să nu vă plictisesc cu balconul ăsta. Dar lumea mea e strâns legată de balcon, şi e normal să scriu ce văd în lumea mea. Am spus deja că stau mereu, nu zilnic şi de obicei seara, între 2 şi 4 ore. Nu stau prea mult, dar stau suficient pentru a observa şi aspectele mai puţin plăcute.
Locuiesc din ’82 în acest bloc şi sunt obişnuit să văd tomberoane de gunoi la fiecare privire aruncată pe fereastră. Recunosc, în ultimul deceniu faţa oraşului s-a schimbat în bine, eforturile autorităţilor locale fiind evidente şi în parcarea noastră. Dar ceva a rămas la fel, poate chiar s-a agravat: mentalitatea. Încă sunt oameni care, deşi locuiesc la case particulare, îşi aduc tot gunoiul din curţi şi grădini şi îl aruncă jos lângă tomberoane. Pentru a nu fi văzuţi, vin cu cărucioare de mână la adăpostul întunericului. Muncitorii de la firma de salubritate, pe care i-am urmărit de mai multe ori la treabă, au impresia că lucrează la stat şi îşi fac munca precum în anii ’80 – ’90. Adică ce nu se vede nu trebuie luat şi ce mai rămâne la descărcare poate fi băgat cu mătura sub tomberoane. Şi mai este o “armată” în continuă creştere, cred că au fost 15 persoane seara trecută, care caută cu insistenţă în tomberoane. Ce cade pe jos, jos rămâne.
În România europeană, lipsa de bun simţ este la ea acasă. Unii concetăţeni de-ai noştrii gândesc mai puţin decât animalele fără stăpân. Numai seara trecută i-am văzut pe doi tineri urinând în parcare fără nici o jenă. Unul a “udat” florile de sub geamul unei familii din scara vecină, iar celălalt s-a gândit că nu e nici o problemă dacă îşi goleşte vezica lângă tomberoanele de gunoi. În urmă cu doar câteva zile, am văzut un episod similar al cărui personaj principal a fost o femeie. Aceasta şi-a găsit locul după un microbuz, în plină zi. În urmă cu 2 zile, aceeaşi femeie a ieşit cu patrupedul la plimbare, s-a oprit în mijlocul parcării, şi-a pus mâinile în şold şi, chiar în momentul în care o domnişoară frumoasă se afla la numai un pas în urma ei, a tras o beşină puternică care s-a auzit până la mine la et.2. Bine măcar că adia vântul. Era sa uit, sunt şi câţiva proprietari sau deţinători de câini care îşi aduc prietenii cu blăniţă în parcare. Nu mă deranjează deloc că îi aduc în faţa geamurilor noastre, sunt iubitor de animale, însă mă deranjează nesimţirea şi nepăsarea de care dau dovadă aceşti oameni. Nu sunt în stare să adune rahatul lăsat în urmă de căinii lor, şi să-l arunce în coşurile de gunoi. Nu cred că voi reuşi să trăiesc până în ziua în care românii ăştia se vor civiliza. Unii par irecuperabili.
În rest, totul este ok. Parcarea este plină de viaţă. Avem câteva pisici vagaboande şi 4 câini fără stăpân care se bat zi şi noapte pentru o căţeluşă prăpădită. La începutul acestei veri, căţeluşa a fost o mamă fericită cu 6 pui. După cum merg treburile, sunt şanse mari ca în curând să aibă alţii, iar noi, locatarii, vom fi treziţi din nou de plânsetele sfâşietoare ale căţeluşilor, şi vom avea despre ce bombăni toată ziua. În acest peisaj idilic se joacă şi copii vecinilor, atunci când nu sunt trimişi să se joace în altă parte.
Lasa un comentariu
Despre mine
