Temerile unui aspirant la preotie

Intru pe un forum de-al meu şi îmi sare în ochi un subiect nou: „Preoții cu dizabilităţi fizice…”. Am citit multe în ultimii ani, dar niciodată pe acest subiect. Deschid şi citesc: „Bună, am 23 de ani şi am  o dizabilitate fizică, mă deplasez cu ajutorul unor cârje. Aş fi dorit să fac facultatea de teologie pt a deveni preot, dar nu ştiu exact politica BOR în astfel de cazuri… voi fi primit sau această dizabilitate îmi va sta în cale? Aş dori un răspuns autorizat, mulţumesc!” Zâmbesc şi încep să scriu un mesaj neautorizat: „Sunt convins că 2 cârje nu vor putea sta în calea învăţăturii. Poţi urma cursurile oricărei facultăţi de teologie”.

Dar noaptea trecută, pe când încercam să adorm, îmi aduc aminte de mesajul acestui tânăr. Şi cum noaptea sunt mai deştept decât ziua, realizez că temerile tânărului aspirant la preoţie sunt justificate. Exemple? La oficierea slujbei de cununie, preotul împreună cu naşii şi mirii trebuie să înconjoare masa de trei ori. La slujba Botezului preotul trebuie să poată scufunda copilul în cristelniţă de trei ori după care să-l aşeze pe masă ori în braţele părinţilor. La sărbătoarea Paştelui preotul trebuie să înconjoare biserica de trei ori, cu Sfânta Evanghelie şi crucea în mână. În ajunul Bobotezei preotul trebuie să fie în stare să meargă pe la casele credincioşilor. Dacă este preot de oraş are ce urca şi coborî. Prin urmare, poate un om care nu se poate deplasa fără cârje la subsuori să facă faţă cerinţelor bisericeşti?

• Simt bucurie cand ma gandesc la ziua de ieri
• Astazi a demarat campania Investiti in potential 2009. Cu aceasta ocazie s-au oferit 45 de carucioare tip activ
• Presedintele Bush a premiat o familie de romani pentru servicii de voluntariat
• Dragostea in cea mai inalta forma a ei
• Hartuiti de timp