Nu sunt scriitor, sunt instalator

Într-un articol pe care l-am publicat toamna trecută, am pomenit de maşina mea de scris de culoare galbenă, care era băgată într-un geamantan micuţ. Mă chinuia talentul scriitoricesc pe la începutul anului 2000, dar n-am putut să dau frâu liber gândurilor care dădeau pe afară din mintea mea de instalator. N-am avut putere să-i apăs tastele şi a trebuit s-o returnăm la magazinul second hand de peste drum de Şcoala Generală Nr. 7.

Dar asta nu înseamnă că mi-am lăsat mintea plină. Între 2001 și 2002, odată cu accesul meu în lumea calculatoarelor, am scos afară vreo 30 de pagini scrise în Word însă, în luna septembrie 2002, am abandonat ceea ce visam să devină o carte. Dar de curând am avut un moment de cercetare, într-o noapte fără somn, după ce am citit pe o scândură agăţată de tavanul unei biblioteci: „Nimic din ceea ce omul realizează într-o viaţă, nu dăinuie mai mult decât o carte.” Şi motto-ul acelei biblioteci a început să mă bată la cap (împreună cu Dana) să continui să scriu.

Tocmai am terminat de citit tot materialul şi sunt uimit de detaliile scrise în acea perioadă. Vreau să mă pun pe scris şi în acelaşi timp evit să încep, mi-e puţin teamă că nu îmi voi aminti detalii esenţiale, mi-e teamă că nu voi găsi timpul necesar pentru asta. Şi nu sunt scriitor, sunt instalator. De aceea e bine să ducem la bun sfârşit ceea ce începem, pentru că anii nu vin peste noi doar cu kilograme în plus, ci vin şi cu un burete care şterge din amintiri. Nu promit nimic şi nu mă voi stresa la gândul că am de scris… Ce va fi, va fi.

Articole pe teme apropiate:
 banner ad


Lasa un comentariu