Două persoane dragi mie, nu vă spun cine, au mers într-o vizită la Mall-ul din oraş. Sunt ieşite la pensie de puţin timp şi, cum plimbarea prin mall este un exerciţiu în vogă, au ieşit să îşi mai clătească ochii. Desigur, le-a fost benefică şi mişcarea, mai ales că vizita cu pricina a avut loc imediat după sărbătorile de iarnă.
Persoanele dragi mie au dorit să şi cumpere, dar ‟hainele sunt urâte şi prea scumpe.” La un magazin au mutat dintr-o mână în alta mai multe portmonee: ‟Ăsta e mai frumos! Uite-l pe ăsta, are o culoare mai frumoasă,” după care au decis pe care să-l cumpere. Au scos banii să plătească, 6 lei, însă au primit un răspuns şocant: ‟Portmoneul costă 60 de lei!” L-au scăpat imediat din mâna, spunând: ‟Vai de mine ce scump e! Și nu merită, nu e cine știe ce…” Apoi au mâncat ceva bun la un restaurant din incinta Mall-ului, şi au luat acasă tot ce le-a dat: farfuria şi furculiţa de plastic, sticla de apă (pentru bulion) şi resturile pentru pisică.
Acum nici nu ştiu la ce categorie să integrez acest articol, pentru că merge şi la ‟Amuzament” şi la ‟Societate.” Atunci mi s-a părut doar amuzant şi nu m-am gândit că voi scrie despre asta, însă zilele trecute mi s-a părut un subiect interesant care spune ceva… Spune că Mall-urile sunt gândite în mod special pentru tineri cu posibilități financiare peste medie…