Hartuiti de timp

Duminică după-amiază am realizat că suntem hărţuiţi de timp. Cum am realizat asta? Păi s-a întrerupt curentul electric pentru aproape 2 ore. La început nu mi-a picat bine pentru că tocmai deschisesem calculatorul, dar după 20 de minute mi-a trecut supărarea şi am început să gust cu plăcere din timp. Am meditat la trecut, prezent şi viitor, şi am citit mai mult decât de obicei, în timp ce scara blocului era cufundată într-o linişte neobişnuită. Din când în când îi mai auzeau pe copii vecinilor mei şi pe mama care dormea dusă, dar fără să mă deranjeze din liniştea mea. Am realizat că timpul nu mai fuge, că este suficient pentru activităţi esenţiale. Duminică am simţit timpul ca şi atunci când eram internat în spital. Nicăieri nu trece timpul mai greu decât în spital. Nu-mi place în spital, dar îmi place să am timpul din spital. Să stau să gândesc în linişte, nepresat de un lucru care trebuie rezolvat repede. Fără stres. Stau pe un pat de aproape 13 ani şi nici nu realizez cum trece ziua. Încerc să privesc în urmă cu 3 sau 5 sau 8 ani … şi mă întreb cum au trecut atât de repede. Mi-am dat seama că abia dacă îmi amintesc pentru ce m-am consumat în urmă cu 2 zile. Voi căuta să am ocupaţie, însă, voi căuta și să pun frână zilelor “furând” mai mult timp de la TV şi calculator. Nu vreau să treacă viaţa pe lângă mine. Cred că Dumnezeu a pus ceva special în fiecare om, ceva ce nu poate fi înţeles pe fugă. Nu cred că Dumnezeu ne-a creat numai pentru a ne agita de dimineaţa până seara, după care să picăm laţi şi peste 8 ore să o luăm de la capăt. Trebuie să existe un timp în care să muncim și un timp în care să fim mulțumiți, aproape de cei dragi, aproape de o carte bună, aproape de un gând bun, aproape de o stare de liniște în care să înțelegem frumusețea unei zile de primăvară.

Ştiu că trăim în timp aşa cum trăim în aerul pe care-l respirăm. Şi totuşi, nu pot iubi timpul, chiar dacă cu fiecare zi care trece suferinţa mea se apropie de final. Nu-l pot iubi pentru că ne strică cele mai frumoase clipe. Timpurile noastre supertehnologizate ne-au atras într-o cursă care merge numai pe repede înainte, şi nu ne mai rămâne timp pentru nimic, nici chiar pentru noi. Avem la dispoziţie o mulţime de invenţii care ne sunt recomandate pentru că ne ajută să economisim timp: automobilul, avionul, telefonul mobil, calculatorul, internetul, cuptorul cu microunde, maşina de spălat etc… Dar cât timp economisim? Oamenii n-au fost niciodată mai presaţi de timp; de telefoane, de conferinţe, de proiecte, de alarme, de călătorii, de discuţii online, de diverse lucrări, de orare precise, de începerea unui program și, mai nou, de lipsa unui program. Mă refer la lipsa unui loc de muncă. Adevărul este că nici o altă civilizaţie n-a fost vreodată atât de presată de timp.

• Existau si parti bune inainte de 1989
• Lucruri de nimic, care ne vor duce inspre nimic
• Vorbele noastre ne pot aduce moartea
• Despre viata, moarte si viata
• Nevoia de schimbare