Cugetari 2

Câteva cugetări dintr-o cărticică dragă mie…

Ceea ce gândim trebuie să și spunem. Ceea ce spunem trebuie să și facem. Ceea ce facem trebuie să și fim.

Suntem dezamăgiți și, la rândul nostru, îi dezamăgim pe alții. Se vorbeste urât despre noi, dar și noi vorbim urât despre alții. Suntem trădați, dar și noi trădăm. Unii greșesc față de noi, în timp ce și noi greșim față de alții. Cu toții suntem vinovați în fața lui Dumnezeu.

Încearcă să vezi și partea luminoasă a lucrurilor, nu numai cea întunecoasă. Situația ta nu este așa de rea cum spun alții.

Nu-i nevoie să fii mare ca să începi o lucrare, dar trebuie s-o începi ca să fii mare.

Nu spune nimic bun despre tine, căci nu te va crede nimeni. Nu spune nimic rău despre tine, căci toți te vor crede.

Ceea ce nu vrei să ți se întâmple ție, să nu faci altuia.

Dacă-i judeci pe oameni, nu mai ai timp să-i iubești.

Sursa: Samanta Buna – GBV

Zece sfaturi de la Bill Gates

Întrebat despre incredibilul său succes, Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft, a oferit zece sfaturi pentru cei preocupaţi să realizeze ceva în viaţa lor. Merită să medităm asupra lor!

1) Viaţa nu este dreaptă – obişnuieşte-te cu ea; 2) Lumii nu-i pasă de stima ta de sine; ea se aşteaptă să realizezi ceva înainte să ai o părere bună despre tine; 3) Nu vei face o avere imediat ce ai ieşit de pe băncile şcolii şi nu vei ajunge nici preşedinte în scurt timp. Trebuie să-ţi câştigi meritele; 4) Ţi se pare că profesorul e dur? Stai să vezi când vei avea şef! 5) Nu-ţi cade steaua dacă serveşti la mese; bunicii tăi o considerau oportunitate; 6) Părinţii tăi nu au fost întotdeauna plictisitori; au ajuns aşa după ce te-au alăptat, ţi-au spălat hainele şi au plătit facturile pentru tine. Aşa că înainte să te grăbeşti să salvezi pădurea tropicală de “paraziţii” generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi dezinfectezi propria toaletă; 7) Poate unele şcoli au desfiinţat ideea de câştigători şi învinşi, dar viaţa nu; 8.) Viaţa nu se împarte în semestre şcolare. Nu ai vacanţe de vară. Angajatorii nu sunt interesaţi să te ajute “să te regăseşti”; o faci în timpul tău liber; 9) Spre deosebire de televiziune, oamenii reali trebuie să plece de la cafenea şi să meargă la serviciu; 10) Trebuie să fii amabil cu tocilarii; există şansa să lucrezi într-o bună zi pentru unul din ei!

Sursa: Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

Verificare personala

Există persoane care nu-şi doresc niciodată să-i ajute pe alţii în problemele lor; aceştia preferă să-i privească pe alţii care ajută.

Unii se aşază în faţa altora şi arată o imagine care nu corespunde în nici un fel adevăratei lor personalităţi.

Există bărbaţi şi femei care seamănă zâzanie, antrenându-i pe ceilalţi în certuri şi vrajbă. Pentru aceştia, tot timpul este prea cald, prea rece, prea mult, prea puţin, prea devreme, prea târziu…

Unii fac parte din categoria celor care adoră să dea ordine şi să spună altora cum trebuie făcut, fără să le pese de nimeni şi de nimic.

Ce frumos că sunt unii care au găsit calea înţeleaptă! Ei îi privesc pe ceilalţi cu afecţiune, îşi ţin cuvântul atunci când promit. Ei sunt acele persoane pe care te poţi bizui, când te simţi slab şi ai nevoie de încurajare; ei aduc soarele în viaţa altora. Cu cine ne asemănăm?

Sursa: Samanta Buna – GBV

Vorbele noastre ne pot aduce moartea

După citirea unui scurt articol, într-una din cărţile mele de meditaţii zilnice, am aflat că în trecut vorbele nechibzuite erau aspru pedepsite. Am putea spune: „Pedepsiţi cu moartea pentru nişte vorbe ‚nevinovate‛? Ce barbarie inutilă. Noi trăim în mileniul III şi suntem mult mai deştepţi, nici nu ne mai pierdem timpul pentru a citi despre practici din Evul Mediu‟. Într-adevăr era o barbarie, nu sunt adeptul aplicării pedepselor corporale pentru că le consider ineficiente, dar cred că avem ceva important de învăţat din trecut. Oamenii acelor vremuri au priceput, în felul lor, că şi modul în care vorbim este important înaintea lui Dumnezeu.

În prezent, aproape oriunde auzim înjurături în care este inclus şi Dumnezeu; înjurătură dacă şoferul cutare a făcut ceva, înjurătură dacă copilul cuiva la împins pe al altcuiva, înjurătură dacă un pahar s-a spart, înjurătură dacă căţelul de peste drum latră prea tare, înjurături aproape în orice film contemporan… etc. Prea puţini oameni, deşi majoritatea ne declarăm creştini,  mai realizează că aruncarea cu uşurătate a vorbelor stricate este un păcat pedepsit în final cu moartea veşnică. Da, vom da socoteală pentru fiecare vorbă rostită, şi e posibil să vină o zi în care barbariile din trecut să ni se pară uşoare. Nu este o glumă, ci este ceva cât se poate de serios.

Oare putem noi spune că suntem mai deştepţi decât înaintaşii noştrii, de vreme ce noi folosim înjurături mai mereu şi fără nici o teamă, ori ni se pare absolut normal să auzim tot felul de înjurături? Cineva spunea: „ …au trecut peste mine generaţiile şi nu mai ştiu nicio înjurătură la modă…‟ Incredibil, înjurăturile au devenit o modă şi odată cu noile generaţii apar în formate noi. Cu ce ne ajută dacă le ştim şi le rostim?

Acum avem acces cu uşurinţă la resurse de învăţare care acoperă aproape orice domeniu, şi asta e bine, dar parcă nu ne mai impresionează nimic din ceea ce contează. Caracterul ni se întunecă pe zi ce trece. Să încercăm să schimbăm în vieţile noastre ceea ce încă poate fi schimbat.

În anul 1665, la Dieta de la Iernut, s-a hotărât ca cei ce îl înjură pe Dumnezeu, dacă sunt trecuţi de 24 de ani, să fie omorâţi cu pietre, iar cei mai tineri să fie pedepsiţi cu bătaie. Aceeaşi hotărâre a fost întărită apoi de Dietele din anii 1676, 1682 şi 1689.

Domnii Ţării Româneşti, Vasile Lupu şi Matei Basarab, au dat legi aspre cu privire la cei ce foloseau înjurături în vorbirea lor. Astfel de obiceiuri au fost practicate şi de Ludovic al IV-lea care îi pedepsea pe cei ce înjurau, fie străpungându-le limba cu un fier înroşit în foc, fie legându-i într-un sac şi aruncându-i în apă. Ludovic al Xl-lea pedepsea pe cel ce înjura, dar şi pe cel ce auzea pe cineva înjurând şi rămânea pasiv.

Sursa: Samanta Buna – GBV

Cugetari asupra leneviei 2

Am terminat cu şantierul, dar sunt grav bolnav. Căldura mare stă să mă doboare. Sufăr cumplit de lenevie, şi caut un leac miraculos care să mă ridice… Mi-am clătit puţin ochii cu aceste cugetări şi am făcut apel la conştiinţa proprie, dar rezultatul scontat întârzie să apară. Încă mai sper…

Omul care nu se poate lăsa de lenevie, să se aştepte să rămână sărac; cine însă îşi deschide mintea şi adună în ea de ici şi de colo cunoştinţe, va propăşi, chiar dacă înainte a fost mai puţin cunoscător al lucrurilor.

Mulţi nu propăşesc, fiindcă n-au curajul să se apuce zdravăn de muncă. Este greu până când încep. Prima lovitură înseamnă bătălia pe jumătate câştigată.

Oricât de greu ar fi urcuşul înaintea tinerilor, calea le este totuşi deschisă, şi cei ce înfruntă muntele cu o inimă îndrăzneaţă vor fi în curând deasupra. Ce a fost greu de răbdat va fi plăcut de amintit.

Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.

Săracii vor rămâne săraci, dacă gândesc că aşa tre buie să fie. Poţi să ieşi din cea mai neagră sărăcie, dacă într-adevăr cauţi să o iei mult înainte şi nu aştepţi vremea când nu mai poţi face nimic.

Din nefericire, sfatul bun este pentru mulţi ca sămânţa bună aruncată pe o stâncă goală. Aceştia, când e vremea de arat, dorm, iar când vine secerişul, se miră că n-au ce prânzi.

Sursa: Samanta Buna – GBV