HDD extern Samsung Story Station de 1.5TB

La sfârşitul lunii ianuarie mi-am împlinit o dorinţă mai veche, aceea de a avea un spaţiu generos pentru depozitarea fişierelor (documente, muzică, filme, fotografii…) . Dorinţa mi-a fost împlinită de un HDD extern Samsung Story Station de 1.5TB (real 1.36TB). L-am ales după câteva zile în care m-am documentat serios. Aşa am aflat multe detalii despre HDD-urile externe: cele portabile (de buzunar) sunt mai finunțe, uşoare, se alimentează prin USB şi sunt mai scumpe; cele “statice” (de birou) sunt ceva mai mari, mai grele, cu alimentare proprie şi capacitate mare de stocare la un preţ rezonabil (comparativ cu HDD-urile portabile).

Cum nu plec nicăieri cu HDD-ul (poate deveni portabil dacă se doreşte asta) şi l-am achiziţionat pentru backup personal, soluţia perfectă pentru mine este cea “statică”. N-am scris despre HDD-ul extern mai repede pentru că am dorit să-l testez şi să-i urmăresc modul de funcţionare. Acum mă declar mulţumit de alegerea făcută, dacă nu l-aş vedea pe birou aş crede că navighez tot prin HDD-ul intern. Nu mă deranjează deloc că este pe birou, are o culoare plăcută, este robust, nu deranjant de mare, şi funcţionează fără zgomot. Funcţionează prin USB şi se porneşte prin învârtirea unui buton-buton care reglează şi luminozitatea LED-ului de culoare albă (nederanjant) amplasat dedesupt, în partea din faţă. Eu n-am mai umblat la butonul on/off de când am pornit aparatul, porneşte şi se opreşte odată cu calculatorul.

Este important de ştiut că HDD-ul Samsung Story Station trebuie formatat NTFS imediat după pornirea lui. Adică îl băgaţi în priză, conectaţi cablul USB, învârtiţi butonul şi după câteva secunde Windows-ul va vedea noul HDD. Intraţi pe HDD şi faceţi o copie a fişierelor de pe el pe calculator. HDD-ul vine din start cu două programe: AutoBackup şi SecretZone. Sunt uşor de folosit şi vă pot fi de ajutor. Eu le-am testat, dar nu le folosesc. După salvarea programelor, mergeţi în MyComputer şi faceţi click dreapta pe iconiţa HDD-ului Samsung şi apoi faceţi click pe Format… la File system trebuie să aveţi selectat NTFS şi puţin mai jos bifaţi Quick Format (modul rapid), apoi click pe Start. Ar trebui să fie gata în câteva secunde. Nu vă recomand formatarea “calmă” (fără a bifa Quick Format) pentru că procesul poate dura o zi întreagă şi puteţi avea surprize neplăcute. Eu am încercat să-l formatez şi “calm”, dar mai bine stăteam în loc. Timp de 6 ore s-a formatat până la jumătate, apoi s-a oprit şi… l-am formatat din nou în modul Quick şi merge fără probleme.

Din comentariile pe care le-am citit, am aflat că HDD-ul este prea lent atunci când se transferă pe el directoare cu mii de fişiere mici (.php, .html, .txt…) şi asta m-a pus puţin pe gânduri. În primul rând pentru asta l-am cumpărat, să nu mai scriu atâtea DVD-uri şi să-mi salvez munca pe el. Dar temerile mele au fost spulberate aproape imediat după pornirea aparatului. Am transferat pe el, fără probleme, directoare de până la 4,9 GB, cu zeci de mii de fişiere (în 10-20 min), muzică, filme, fotografii, programe… aranjate ordonat în directoare corespunzătoare. Fişierele mari, cum sunt filmele, se copiază la fel de repede cum se copiază de pe o partiţie pe alta pe HDD-ul intern. Muzica şi filmele rulează perfect de pe HDD-ul extern.

Am achiziționat HDD-ul de la Emag cu 399 Ron, în această sumă fiind cuprins TVA-ul şi transportul, în timp ce alte magazine concurente (Domo) vând, chiar şi azi, 24 februarie 2010, acelaşi produs cu 198 Ron mai scump. Am scris acest articol din proprie iniţiativă, adică nu m-a plătit nimeni, şi îmi permit să laud Emag pentru că chiar merită. Oamenii ăştia se mişcă repede şi bine. În pachet am găsit toate accesoriile aparatului, factura fiscală şi garanţia de 3 ani. Aş vrea, sincer, să le calce şi alţii pe urme.

Mai spun doar atât: dacă ţineţi la documentele, fotografiile, muzica, filmele… Dvs., după părerea mea, merită să investiţi într-un HDD extern pe care să faceţi periodic copii de siguranţă.

Despre documentele biometrice si microcipul uman

În urmă cu 6 – 7 ani am adus în discuţie, pentru prima dată, o posibilă implantare obligatorie a unor microcipuri în trup. Citisem despre asta în cartea Apocalipsei şi într-o altă carte. După discuţia avută cu câţiva prieteni, pe acest subiect, am avut impresia că am făcut o greşeală. Adică a părut ciudat ce am spus, şi m-am gândit că poate ar fi fost mai bine dacă tăceam. Dar uite că n-a trecut mult timp şi subiectul discuţiei care mie mi-a stricat dispoziţia atunci, a ajuns să fie dezbătut pe câteva posturi tv cu mare audienţă, în presa scrisă şi pe o mulţime de site-uri. M-a luat puţin prin surprindere, recunosc, nu mă aşteptăm să se întâmple aşa de curând.

Problema microcipului implantat în trup a ajuns să fie discutată în amănunt  datorită controverselor create de apariţia în România a paşapoartelor biometrice. Probabil aţi auzit că au fost organizate mai multe mitinguri de protest contra paşapoartelor biometrice, ultimul având loc în urmă cu trei zile. Eu îi apreciez pe protestatari pentru efortul şi lupta lor, dar e clar că paşapoartele biometrice vor continua să existe şi, mai mult, se pare că vor apărea şi buletinele biometrice din anul 2011. După părerea mea, aceste documente prevăzute cu cip nu constitue un pericol pentru omul credincios. Că este începutul pentru ceva mult mai grav, sunt de acord. Gândiţi-vă că majoritatea dintre noi deţinem de mult timp un telefon mobil, un calculator, un card… Dacă se doresc informaţii despre locul în care ne aflăm şi chiar despre ce vorbim, se pot obţine cu sau fără documente biometrice. Dacă nu avem nimic de ascuns, nu avem motive să ne temem. Şi încă ceva, aceste documente cu cip au fost deja sparte şi datele descărcate în calculator. Astfel s-a dovedit că sunt vulnerabile şi nu neapărat necesare.

După părerea mea, adevăratul pericol îl reprezintă microcipul implantat în trup. În prezent, aceste implanturi se fac în câteva ţări din lume, opţional, doritorii motivându-şi alegerea… unii vor ca microcipul  să conţină datele de sănătate, alţii vor ca microcipul să le faciliteze accesul în diverse locaţii, alţii se tem că vor fi răpiţi…etc. Însă sunt convins că va veni o vreme în care ni se vor impune aceste microcipuri în trup, şi vor motiva obligativitatea deciziei aducând în faţă probleme deja cunoscute, terorismul, răpirile de persoane, traficul de carne vie, traficul de droguri… Va fi greu, va fi o mare încercare pentru noi toţi, dar mai ales pentru cei credincioşi care cunosc avertizările din cartea Apocalipsei: „Și a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei (Apocalipsa 13:16-17).” Cum microcipul în trup va fi obligatoriu, „pentru binele omenirii”, e clar că opozanţii vor fi supuşi abuzurilor, persecuţiilor şi izolării de restul populaţiei „civilizate”.

Microcipul din trup nu va reuşi să rezolve problemele mai sus amintite, dimpotrivă, va deschide şi mai mult raza de acţiune a infractorilor. Recent, am văzut un documentar foarte bun, făcut de englezi. Realizatorul filmului şi-a implantat un microcip în braţul drept, în SUA, apoi s-a întors în Anglia unde un băiat deştept la scanat cu un simplu scanner din comerţ, aflându-i toate datele, apoi i-a spus: „Am cumpărat câteva microcipuri noi de pe internet, pe o sumă infimă. În unul din ele pot stoca datele tale şi eu devin tu.” Va daţi seama ce înseamnă asta, e mai grav ca paşapoartele false. Şi chiar de vor reuşi să securizeze microcipurile, deşi mă îndoiesc că nu se va găsi nimeni care să le spargă, rămân probleme care ne pun serios pe gânduri. Omenirea a avut de prea multe ori experienţe nefaste cu dictatori gen Stalin, Hitler, Saddam sau chiar Ceauşescu. Milioane de oameni au pierit din pricina nebuniei lor, şi nu mai avem nevoie de lumi opresive şi sumbre. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă asemenea personaje ar fi avut control total asupra populaţiei. Ar fi căzut vreodată de la putere, ar fi căzut comunismul şi nazismul, ar mai fi ieşit oamenii în stradă pentru a se revolta împotriva nedreptăţilor…? Cum să mai ieşi când ei ştiu exact unde eşti, cum să mai ieşi când ei îţi pot închide orice sursă de venit folosind tot microcipul… şi posibilităţile devin aproape nelimitate datorită tehnologiei aflată în continuă dezvoltare. Acum ni se spune că microcipul se poate îndepărta uşor, dar se pare că nu e chiar aşa. Odată implantat nu mai poate fi îndepărtat, deoarece este format dintr-o plăcuță de litiu care, la distrugere, emană o toxicitate mare în organism, îndepărtarea putând fi chiar letală.

Articolul de faţă nu reprezintă adevărul absolut, ci reprezintă punctul meu de vedere faţă de aceste probleme controversate, care mă preocupă de ceva vreme.

 Loading ...

Puteti citi Uce.ro de pe mobil

Oare sunt persoane interesate să-mi frunzărească blogul de pe mobil? Nu ştiu, dar nu m-a costat nimic să ofer o versiune mobilă a sitului. Puteţi accesa adresa m.uce.ro de pe mobil şi mai puteţi, de asemenea, să testaţi acest serviciu direct de la calculator folosind un “simulator”, e inclusiv pentru iphone. Pentru cei interesaţi de o versiune mobilă a sitului propriu, vă trebuie un cont la MoFuse.com unde găsiţi şi instrucţiunile necesare pentru configurarea domeniului Dvs. MoFuse lucrează cu RSS-uri, deci totul e concentrat în primul rând pe informaţie. Eu am setat să-mi afişeze ultimele zece articole, am testat şi se încarcă destul de repede textul, dar fără imagini. Bănuiesc că vinovată se face galeria mea de imagini care e separată de blog, pentru că am văzut situri la care apar şi imagini de dimensiuni reduse.  Vedeţi aici.

Romania interceptata

Încă o lege care ne sare în ajutor. Ne putem considera “norocoși” pentru că trăim într-o ţară parţial liberă şi democratică.  Începând de azi, toate datele referitoare la telefoanele şi sms-urile pe care le trimitem sau le primim vor fi colectate şi păstrate minimum 6 luni de operatori. E-mailurile, dar şi perioada în care am navigat pe internet, se stochează deasemenea din 15 martie. Aşadar, pentru evitarea problemelor ce ar putea apărea, de acum înainte trebuie să avem grijă ce spunem la telefon şi ce facem pe net. Pasul următor ar fi implantarea unui microcip în fiecare dintre noi, pentru “binele” nostru desigur.

Webcam Microsoft LifeCam VX-3000

M-am decis să scriu acest articol după câteva zile în care am căutat o cameră web acceptabilă şi compatibilă cu noul meu sistem de operare Windows Vista Ultimate 32 bit. Întâi am căutat informaţii despre camere web pe câteva forumuri şi apoi am vizitat mai multe magazine virtuale. Am ales greu pentru că mi-am dorit o cameră de care să mă folosesc un timp mai îndelungat. Nu ştiu dacă există aşa ceva. ”Bătrânica” Logitech QuickCam (ar fi împlinit 4 ani în ianuarie) mi-a devenit inutilă în Vista pentru că nu i-am găsit nicăieri drivere-le potrivite. În sfârşit, alegerea mea: Webcam Microsoft LifeCam VX-3000. Am ales Microsoft în speranţa că va merge şi pe următoarele sisteme de operare. Soft-ul oferit pe CD a fost suficient pentru instalare, însă pentru siguranţă am verificat dacă producătorul oferă drivere pe site-ul propriu. Desigur, oferă drivere pentru Windows XP şi Vista aici . Nu spun că Microsoft LifeCam VX-3000 este cea mai bună cameră, ci spun că-mi oferă mai mult decât am nevoie. Am testat-o şi merge bine pe Yahoo! Messenger, Skype şi Alonia. Am făcut poze şi filmuleţe. La înregistrarea video sunetul se aude mai încet, dar per total mă declar mulţumit de alegerea făcută.

Detalii tehnice:

Tip senzor: CMOS
Rezoluţie video (pixeli): 640×480 pixeli
Rezoluţie foto (pixeli): 1280×960 pixeli
Interfaţă: USB 2.0
Microfon: Da
Software inclus: Automatic Face-Tracking Software
Altele: rezoluţie 1.3 MP