CERN (Centrul European de Cercetare Nucleară) a început astăzi experimentul menit să descopere secretele Big Bang-ului aflat la originea Universului cu ajutorul celui mai mare accelerator de particule din lume (Large Hadron Collider/ LHC).
Cu siguranţă aţi auzit de acceleratorul de particule construit în apropiere de Geneva, cu ajutorul a peste 7.000 de fizicieni şi investiţii de aproape 4 miliarde de euro. După ce ne “luminează” se pare că vor închide instalaţia, mai precis pe la sfârşitul lui 2011, din motive de siguranţă. Nu înțeleg de ce l-au mai construit, dacă e așa periculos.
Super reuşita de astăzi a oferit prilejul unor discuţii incitate pe marginea momentului istoric (află mai multe detalii şi citeşte comentarii aici, aici şi aici). După părerea mea, fondurile alocate acestui proiect puteau fi direcţionate spre proiecte care să ajute cu adevărat omenirea. Sunt convins că oamenii de ştiinţă nu vor descoperi nimic care să ofere o explicaţie credibilă asupra modului în care a luat naştere Universul. Vor bombăni ei ceva, pentru că trebuie să justifice cheltuielile uriaşe, dar ce ştim azi vom şti şi la închiderea LHC-ului.
La prima pornire a acceleratorului de particule, în toamna lui 2008, copii din blocul meu au discutat aprins sub mărul din parcare: “Ce proști sunt ăștia, mă! Vor face o gaură mare în pământ și…”, altul a spus: “De ce-i lasă?…” Eu eram în balcon, și m-am distrat tare bine în acea seară.
În ultimele două săptămâni am asistat la noi lupte pentru discreditarea creștinismului sub masca științei, şi am simţit nevoia să-mi spun umila părere faţă de cele văzute şi auzite.
Două seri la rând am ascultat (nu foarte mult) fabulaţiile scriitorului atotştiutor Pavel Coruț. Acesta şi-a ridicat nasul din literatura science-fiction şi s-a prezentat la OTV pentru a ne “deștepta din prostie”: „Iisus Hristos nu este Fiul lui Dumnezeu şi în Biblie sunt scrise multe lucruri false!‟ Marele scriitor are şi un forum (“Frăția creatorilor”) pe care dezbate la greu subiecte de “mare interes” pentru români: „Propuneți liderilor sindicali din învăţământ să desfiinţeze posturile de profesori de religie din şcoli, oprind pe cele de dascăli în ştiinţe. Astfel, nu vor trebui să șomerizeze 15.000 de profesori strict necesari copiilor şi nepoţilor noştri. Lămuriţi cât mai mulţi părinţi că viitorul fericit al copiilor depinde de credinţa în Adevăratul Dumnezeu, învăţată acasă şi de studiul ştiinţelor pragmatice, nicidecum de religie (care este un soi de vrăjitorie)!‟ Domnul Paul Coruț doreşte ca în şcoli să nu mai rămână nimic legat de creştinism, dar pune mare preţ pe dascălii în ştiinţe. Nu este o concepţie nouă, ci este o concepţie New Age. Domnule Paul Coruț, înțeleg că activitatea Dvs. SF nu este “un soi de vrăjitorie” și mă întreb: care este Adevăratul Dumnezeu în opinia Dvs.? Puteţi urmări fragmente din emisiune aici şi aici.
În urmă cu câteva zile am vizionat “Religulous”, un film documentar foarte controversat, al cărui titlu este o combinaţie satirică între cuvintele “religion” şi “ridiculous” şi care prezintă punctul de vedere al comediantului Bill Maher față de marile religii ale lumii. Şi Bill Maher crede „cu tărie că religia este dăunătoare progresului umanităţii‟. Recunosc că anumite aspecte abordate în documentar sunt reale, regretabile, şi mă refer aici la oamenii care pretind că sunt ce nu sunt; mă refer la cei în a căror viaţă este vizibil mai degrabă întunericul decât lumina. Dar creştinismul adevărat şi sincer nu se rezumă la toţi ciudaţii pe care i-a distribuit în acest film, şi despre aspectele importante şi grele ale credinţei nu se pot trage concluzii în urma părerilor câtorva persoane. E un domeniu prea sensibil şi complex. „Oameni foarte raţionali când vine vorba de altceva cred că duminica beau sângele unui zeu vechi de 2000 de ani‟, mai spune Bill Maher. Va fi vai şi-amar de lumea în care trăim când majoritatea locuitorilor planetei vor crede că au evoluat din maimuţe, şi că după viaţa aceasta nu mai există nimic. Atunci va dispărea orice urmă de raţiune şi totul se va cufunda în haos, pentru că fiecare se va lupta cu orice preţ să aibă totul aici şi acum; şi cei puternici îi vor călca în picioare pe cei mai puţin puternici, fără milă. Bill Maher s-a băgat într-un domeniu deloc amuzant pentru cel puţin jumătate din populaţia Terrei, a promovat îndoiala şi a încercat să i-a peste picior credinţele oamenilor, dar n-a răspuns la întrebarea care i-a fost adresată: „Ce vei face dacă Hristos există? ‟ şi care, în opinia mea, are un singur răspuns: „Am pierdut totul!‟ Puteţi viziona filmul online aici (deocamdată funcţionează).
Pe când era student la Oxford, autorul american Sheldon Vanauken, care nu credea în Dumnezeu, şi-a notat în jurnal: „Cel mai bun argument în favoarea creştinismului sunt creştinii: bucuria lor, siguranţa lor, sentimentul lor de împlinire. Pe de altă parte, însă, cel mai puternic argument împotriva creştinismului sunt tot creştinii: când sunt posomorâţi şi lipsiţi de bucurie, când afişează un aer de sfinţenie şi se împăunează cu o evlavie de suprafaţă, când sunt încuiaţi şi tiranici, ei bine, atunci creştinismul e definitiv îngropat. Dar, deşi e drept să-i condamnăm pe unii dintre creştini pentru aceste lucruri, probabil, la urma urmelor, nu e drept, deşi e foarte uşor, să condamnăm creştinismul propriu-zis din cauza lor. Într-adevăr, există indicii impresionante că acea calitate pozitivă a bucuriei se regăseşte în creştinism¬— şi, poate, nicăieri altundeva. Dacă acest fapt ar fi sigur, ar fi o dovadă de cel mai înalt grad‟ (Îndurare aspră, pag. 87-88 – de Sheldon Vanauken).
În urmă cu 6 – 7 ani am adus în discuţie, pentru prima dată, o posibilă implantare obligatorie a unor microcipuri în trup. Citisem despre asta în cartea Apocalipsei şi într-o altă carte. După discuţia avută cu câţiva prieteni, pe acest subiect, am avut impresia că am făcut o greşeală. Adică a părut ciudat ce am spus, şi m-am gândit că poate ar fi fost mai bine dacă tăceam. Dar uite că n-a trecut mult timp şi subiectul discuţiei care mie mi-a stricat dispoziţia atunci, a ajuns să fie dezbătut pe câteva posturi tv cu mare audienţă, în presa scrisă şi pe o mulţime de site-uri. M-a luat puţin prin surprindere, recunosc, nu mă aşteptăm să se întâmple aşa de curând.
Problema microcipului implantat în trup a ajuns să fie discutată în amănunt datorită controverselor create de apariţia în România a paşapoartelor biometrice. Probabil aţi auzit că au fost organizate mai multe mitinguri de protest contra paşapoartelor biometrice, ultimul având loc în urmă cu trei zile. Eu îi apreciez pe protestatari pentru efortul şi lupta lor, dar e clar că paşapoartele biometrice vor continua să existe şi, mai mult, se pare că vor apărea şi buletinele biometrice din anul 2011. După părerea mea, aceste documente prevăzute cu cip nu constitue un pericol pentru omul credincios. Că este începutul pentru ceva mult mai grav, sunt de acord. Gândiţi-vă că majoritatea dintre noi deţinem de mult timp un telefon mobil, un calculator, un card… Dacă se doresc informaţii despre locul în care ne aflăm şi chiar despre ce vorbim, se pot obţine cu sau fără documente biometrice. Dacă nu avem nimic de ascuns, nu avem motive să ne temem. Şi încă ceva, aceste documente cu cip au fost deja sparte şi datele descărcate în calculator. Astfel s-a dovedit că sunt vulnerabile şi nu neapărat necesare.
După părerea mea, adevăratul pericol îl reprezintă microcipul implantat în trup. În prezent, aceste implanturi se fac în câteva ţări din lume, opţional, doritorii motivându-şi alegerea… unii vor ca microcipul să conţină datele de sănătate, alţii vor ca microcipul să le faciliteze accesul în diverse locaţii, alţii se tem că vor fi răpiţi…etc. Însă sunt convins că va veni o vreme în care ni se vor impune aceste microcipuri în trup, şi vor motiva obligativitatea deciziei aducând în faţă probleme deja cunoscute, terorismul, răpirile de persoane, traficul de carne vie, traficul de droguri… Va fi greu, va fi o mare încercare pentru noi toţi, dar mai ales pentru cei credincioşi care cunosc avertizările din cartea Apocalipsei: „Și a făcut ca toţi: mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, şi nimeni să nu poată cumpăra sau vinde, fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei, sau numărul numelui ei (Apocalipsa 13:16-17).” Cum microcipul în trup va fi obligatoriu, „pentru binele omenirii”, e clar că opozanţii vor fi supuşi abuzurilor, persecuţiilor şi izolării de restul populaţiei „civilizate”.

Microcipul din trup nu va reuşi să rezolve problemele mai sus amintite, dimpotrivă, va deschide şi mai mult raza de acţiune a infractorilor. Recent, am văzut un documentar foarte bun, făcut de englezi. Realizatorul filmului şi-a implantat un microcip în braţul drept, în SUA, apoi s-a întors în Anglia unde un băiat deştept la scanat cu un simplu scanner din comerţ, aflându-i toate datele, apoi i-a spus: „Am cumpărat câteva microcipuri noi de pe internet, pe o sumă infimă. În unul din ele pot stoca datele tale şi eu devin tu.” Va daţi seama ce înseamnă asta, e mai grav ca paşapoartele false. Şi chiar de vor reuşi să securizeze microcipurile, deşi mă îndoiesc că nu se va găsi nimeni care să le spargă, rămân probleme care ne pun serios pe gânduri. Omenirea a avut de prea multe ori experienţe nefaste cu dictatori gen Stalin, Hitler, Saddam sau chiar Ceauşescu. Milioane de oameni au pierit din pricina nebuniei lor, şi nu mai avem nevoie de lumi opresive şi sumbre. Gândiţi-vă ce s-ar fi întâmplat dacă asemenea personaje ar fi avut control total asupra populaţiei. Ar fi căzut vreodată de la putere, ar fi căzut comunismul şi nazismul, ar mai fi ieşit oamenii în stradă pentru a se revolta împotriva nedreptăţilor…? Cum să mai ieşi când ei ştiu exact unde eşti, cum să mai ieşi când ei îţi pot închide orice sursă de venit folosind tot microcipul… şi posibilităţile devin aproape nelimitate datorită tehnologiei aflată în continuă dezvoltare. Acum ni se spune că microcipul se poate îndepărta uşor, dar se pare că nu e chiar aşa. Odată implantat nu mai poate fi îndepărtat, deoarece este format dintr-o plăcuță de litiu care, la distrugere, emană o toxicitate mare în organism, îndepărtarea putând fi chiar letală.
Articolul de faţă nu reprezintă adevărul absolut, ci reprezintă punctul meu de vedere faţă de aceste probleme controversate, care mă preocupă de ceva vreme.
Proiectul noului Cod civil prevede la art. 73 că „intervenţiile în scop de cercetare ştiinţifică asupra unui minor sau asupra unei persoane lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar se pot efectua numai dacă rezultatele previzibile sunt de natură fie să aducă un beneficiu real şi direct sănătăţii sale, fie să contribuie în mod semnificativ şi cu un risc minim pentru persoana în cauză la dezvoltarea ştiinţei medicale”.
Citește mai mult pe cotidianul.ro
Trăim într-o lume din ce în ce mai „civilizată”. Dacă nu mai eşti în stare perfectă de funcţionare, se găseşte o soluţie şi pentru tine: şoarece de laborator „pentru folosul tuturor”. Încerc să-mi imaginez cum o adunătură de oameni, care se consideră corecţi şi şcoliţi, muncesc la asemenea proiecte lipsite de orice urmă de omenie. Auzim tot mai des de proiecte aberante, pentru că tot mai mulţi oameni sunt conduşi de egoism şi au mari lipsuri la capitolul „frică de Cel de Sus”.
Lipsa sângelui în spitale ar putea ţine de domeniul trecutului. Savanţii britanici încearcă să “fabrice” sânge uman artificial, pornind de la celulele stem prelevate din embrioni.
Citește mai mult pe stirileprotv.ro
Împtriva folosirii celulelor stem embrionare se pronunţă şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe Române. “Acest gen de practici sunt condamnate de Biserică. Pe de o parte pot să urmărească bine fizic, dar din punct de vedere etic nu.”
Citește mai mult pe old.clujeanul.ro
“Distrugerea embrionilor umani este echivalentă cu un avort. Este acelaşi lucru”, a declarat cardinalul Alfonso Lopez Trujillo, şeful Consiliului pontifical pentru familie. “Excomunicarea îi vizează pe medicii, femeile şi cercetătorii care sunt implicaţi în distrugerea embrionilor şi pe politicienii care aprobă legea…”
Citește mai mult pe stiri.kappa.ro
Celulele stem embrionare implică distrugerea embrionului uman. Acest tip de cercetare nu respectă demnitatea sau dreptul la viaţă al embrionului uman şi îl tratează ca pe o resursă materială utilizat în tratamentul celorlalţi. Prin urmare, acest tip de cercetare este complet neetic.
Citește mai mult pe provita.ro
Pentru mulţi savanţi nu mai există nici o limită. Nu le pasă de controversele etice pentru că nu le pasă de Dumnezeu. Pentru ei, embrionii aflaţi în stadiul primelor zile sau săptămâni sunt pre-embrioni, adică masă de celule nediferenţiate, şi plasează începutul vieţii umane, adică formarea embrionului, după fixarea în uter a ovulului fecundat. Astfel îşi asigură alibiul pentru practicarea avorturilor sau a experimentelor pe celule embrionare umane. Însă poziţia Bisericii Creştine, în general, este categorică şi diametral opusă: momentul decisiv pentru începutul vieţii umane este neîndoielnic momentul fecundării. Nu ne putem pune, nici nu se dorește asta, în calea progresului, dar nici nu putem îmbrăţişa orice “descoperire miraculoasă” de dragul ştiinţei, pentru că e posibil ca în final să ne facă mai mult rău decât bine.