Despre mine
Ma numesc Cristi Constantin, nascut in ’77 la Alba Iulia. Liceul l-am absolvit la Colegiul tehnic “Dorin Pavel”. Primul job l-am avut in timpul ultimului an de liceu la o firma axata, la vremea respectiva, pe comert. In anul 1997 mi-am facut propria firma, avand acelasi domeniu de activitate.
In acelasi an, 1997, viata mea a luat o intorsatura neasteptata. Eram la Costinesti, pe plaja in dreptul obeliscului. M-am ridicat si am inceput sa alerg spre mare, am sarit intr-un val si am ramas imobilizat in apa, cu fata in jos. Totul sa petrecut foarte repede si n-am inteles atunci ce se intampla cu mine. Am fost constient tot timpul, viata mi-a trecut prin fata ochilor si am stiut ca voi muri pentru ca aerul din plamanii mei se epuizase. Un prieten care ma privea, a priceput intr-un tarziu ca nu am chef de glume si m-a scos afara din apa. Eram aproape inecat, dar dupa ce mi sa dat primul ajutor mi-am revenit. Problema s-a dovedit a fi extrem de grava, fractura de coloana in zona cervicala (zona gatului). La inceput am stat 5 luni in spital, apoi am fost internat in diverse spitale. In anul urmator, a decedat tatal meu, cu gandul la mine. Era sprijinul meu. In urma accidentului am ramas paralizat de la gat in jos, fara sa ma pot intoarce singur in pat, fara sa ma pot ridica, fara sa pot tine o cana cu apa in mana.. Asa sunt si in prezent. La calculator scriu cu mana stanga, cu osul de la incheietura mainii, pentru ca nu-mi pot misca si simti degetele. Dupa aceste tragedii consecutive n-am mai crezut in nimic si in nimeni. Pentru mine viata nu mai avea nici o valoare. Ma gandeam ca viata nu merita traita asa. Din punct de vedere omeneste pierdusem totul. Am vorbit vrute si nevrute, am dat vina pe Dumnezeu, pe salvamari, m-am invinovatit pe mine.. Ani de zile au trecut asa..
Cam dupa cinci ani de la accident am inceput din nou sa traiesc. Spun asta pentru ca am inceput sa simt ca viata mea are un sens. Mi-am dat seama ca este gresit sa stau nepasator si sa nu fac nimic. Am inceput sa citesc tot mai mult pentru ca asa m-am gandit ca voi putea realiza ceva, chiar stand pe pat. Am primit primul calculator in anul 2001 si am descoperit internetul un an mai tarziu. Nu am stiut absolut nimic despre acest domeniu si am invatat pas cu pas. Inca citesc mult si incerc sa acumulez cat mai multe cunostiinte. Din pasiune am creat mai multe siteuri si dupa o perioada de gandire am luat hotararea de a face si acest blog personal. Consider ca am ceva de spus si voi face asta cu sinceritate. Nu scriu prea corect gramatical, dar ma straduiesc sa ma fac inteles.
Imi place sa fiu informat si sa invat mereu ceva nou. Citesc diverse carti si ziare, urmaresc diverse documentare si emisiuni la tv. Ma relaxez ascultand, in general, muzica lenta, romantica, clasica, instrumentala si religioasa. Imi plac filmele mai vechi dar si cele noi facute bine, adica cele care transmit un mesaj constructiv. Urmaresc documentare despre animale, case, automobile, istorie, religie. Sunt interesat de sport, in mod special de fotbal, formula 1, box, tenis, dar urmaresc si ale sporturi mai ales daca avem si noi reprezentanti. Ma consider un patriot si am o dragoste profunda pentru tot ce se asociaza cu numele Romania si Alba Iulia.
In ultimii ani m-am apropiat mult de Dumnezeu. Citesc zilnic Biblia si literatura crestina. A fi crestin cred ca imi ofera puterea de a intelege o lume in care sa-mi indeplinesc un destin, imi ofera un mod de a trai si un sens, imi ofera un brat de care sa ma tin in momentele grele, imi ofera o viata fara suferinta in vesnicie.. Am reusit sa inteleg ca in ceea ce noua ni se pare a fi un blestem, poate fi si binecuvantare. Am cunoscut oameni aflati in suferinta, dar plini de bucurie si speranta. Am cunoscut oameni care sunt fericiti doar daca cineva le zambeste. Am cunoscut oameni care nu renunta la viata oricat de greu le este. Am cunoscut oameni sensibili si plini de dragoste, gata oricand sa ajute, dezinteresat, pe cei aflati in nevoie. Acesti oameni m-au imbogatit si nu regret ca i-am cunoscut, chiar daca a trebuit sa trec prin suferinta pentru asta. Nu vreau sa intelegeti ca am renuntat la lupta si ca imi place sa stau in pat. Dimpotriva, imi doresc sa fiu sanatos si cred ca Dumnezeu ma va ajuta sa pot continua lupta pana la capat. Am vrut sa arat ca si un accident grav poate aduce ceva bun in vietile noastre si ca putem trai demn fara sa ne plangem de mila.
Cred ca am spus suficient si sper ca blogul acesta sa aduca ceva pozitiv in spatiul virtual romanesc.
78 Raspunsuri la “ “Despre mine”
Lasa un comentariu
Despre mine
RSS
Newsletter
Buzz
Facebook
Panoramio
Delicious
ciao cristian. am citit despre tine si m-a impresionat f mult, la inceput am vazut ca esti din alba iulia si primul impact a fost a.. e si el din alba, si esti nascut in 77 si ai facut liceul la dorin pavel ca si mine. eu traiesc in italia de 8 ani, dar continuind sa citesc am ramas f impresionata, sti, viata ne ofera multe.. sta la noi sa alegem ce e mai bine pt noi. eu ma bucur pt tine ca ai forta sa mergi inainte si sincer am de invatat de la tine, entuziasmul tau si forta de a vedea lucrurile in modul senin. mi-ar face placere sa mai discutam. iti dau si adresa mea de pe netlog…
Ciao Silvia! Multumesc pt mesaj, colega! Te-am gasit si te-am vazut pe netlog. E bine ca n-ai setat ca pozele sa poata fi vazute numai de utilizatori autentificati. Eu mi-am inchis contul de netlog in urma cu vreo 3 ani, dar pt socializare mi-am deschis cont de curand pe mult mai celebrul facebook. Din poze nu te cunosc, dar sunt convins ca nici tu nu iti amintesti de mine. Si e normal sa fie asa, au trecut multi ani de cand am pasit pe coridoarele “celebrului” liceu nr.3. Sunt mai tanar cu 5 luni decat tine, si banuiesc ca esti din Promotia 1995. Eu am absolvit liceul in 1996. Da, viata ne ofera multe… si trebuie sa gasim puterea de a continua. Ma bucur ca mi-ai scris Silvia, ma bucur ca ai o familie frumoasa si iti doresc toate cele bune in insorita Italie!
Buna Cristi, ti-am citit povestea si am ramas impresionata de optimismul tau. Eu lucrez in Anglia cu persoane cu fracturi de coloana, majoritatea la nivelul gatului (C5/C4)…si au foarte multe facilitati aici in ceea ce priveste asistenta medicala, dreptul la un ingrijitor etc. Sunt curioasa de conditiile care i se ofera unei persoane cu o astfel de disabilitate in Romania, din punctul tau de vedere. Poate faci un post despre asta?
Buna Diana! In mesajele mele deja publicate, am pomenit despre diverse situatii aberante traite de mine sau de alte persoane cu handicap. Din ce stiu eu, Anglia dispune de cel mai performant sistem de sanatate din Europa. Romania, din pacate, sta extrem de prost la capitolul sanatate. Nici nu stiu de unde sa incep un articol pe aceasta tema, si parca nici n-as vrea pt ca ma indispune. Cand am ceva de spus mai strecor amanunte printre articolele mele, cum am facut si pana acum. Noi nu averm cine stie ce facilitati; decat sa ma internez in spital pentru recuperare, prefer sa ma intretin acasa unde am conditii incomparabil mai bune. Adica nu mai vreau sa o chinui pe mama trei saptamani-saptamani in care trebuie sa doarma pe scaun langa mine. Si pe langa situatia asta, ultima data cand am fost internat pe o sectie de recuperare, un medic i-a spus mamei mele ca nu are rost sa mai merg la recuperare, ca oricum nu ma mai fac bine. Primesc salariul pentru insotitor de 600 lei lunar, dar nu am insotitor angajat; oricum, pe bani asa putini (117 lire sterline) nu cred ca gasesc pe cineva care sa ma ingrijeasca zi si noapte. Si din banii de insotitor imi cumpar pampersi, medicamente, platesc 2 ore de masaj pe saptamana, etc… ii folosim pt nevoile noastre esentiale. Locuiesc cu mama mea, pensionara si ea. Uite, spre exemplu, de vreo doua luni de zile am trimis mail-uri la doua firme care comercializeaza fotolii rulante (carucioare) si, banuiesc, pentru ca am fost interesat de carucioarele cele mai ieftine (cu preturi intre 1300 si 1600 lei) la care casa de asigurari de sanatate suporta o parte din costuri, nu au fost interesati sa-mi raspunda nici pana astazi. Noi, persoanele cu handicap din Romania, de nevoie, am invatat sa ne descuram si fara ajutorul statului. Ne poarta Dumnezeu de grija. Daca doresti sa afli mai multe amanunte din “lumea persoanelor cu handicap”, poti frunzari articolele mele mai vechi… poti incepe de aici: http://www.uce.ro/tag/handicap/ . Iti multumesc pt mesaj, Diana, si iti doresc toate cele bune!!
BUNA CRISTIAN IMI PARE RAU PT CE TI-SA INTAMPLAT NU STIU CE POT SA ZIC CA E PRIMA DATA CAND VB CU O PERSOANA CU O PROBLEMA ATAT DE GRAVA SI EU SUNT PARALIZATA DE APROAPE NOUA LUNI DIN ACCIDENT DE MASINA CU FRACTURA LA T6-T7 STIU CE INSEAMNA SA FI IMOBILIZAT SI SA DEPINZI TOT TIMPPUL DE CINEVA DAR TOTUSI SPER CA INTR-O ZI O SA-MI REVIN ITI DORESC TOT CE E MAI BINE SI SA NU-TI PIERZI SPERANTA
Buna! Multumesc pentru mesaj, Roxana! Si mie imi pare rau pt ca esti paralizata. Chiar daca mainile sanatoase te ajuta sa fi independenta, stiu ca nu iti este deloc usor. Desigur, nu trebuie sa ne pierdem speranta, ci trebuie sa credem ca va veni o zi in care ne vom simti mai bine. Multa sanatate, rabdare si putere, Roxana!
Buna, Cristi!
Am vrut sa iti spun ca marturia ta m-a incurajat mult si m-a facut sa imi fie rusine ca ma las doborata uneori de probleme care sunt nimic fata de ceea ce ai avut tu de indurat. Dumnezeu sa te binecuvanteze si sa te faca in continuare folositor in lucrarea Lui! Atat eu cat si sotul meu ne vom ruga pentru tine si pentru mama ta!
Buna Ela! Iti multumesc pentru mesaj si pentru rugaciune! Ela, de multe ori ne lasam coplesiti de nimicuri si uitam de puterea pe care Dumnezeu o inoieste mereu in noi.
Inainte cu vreo trei luni de zile de accidentul meu, un prieten mi-a povestit de un accident similar petrecut in piata din Cetate (din Alba Iulia). Un tanar cazuse de pe terasa unui restaurant, isi fracturase gatul si dupa cateva luni murise (in primavara lui 1997). M-a mirat si m-a socat drama acelui tanar, si peste numai cateva luni destinul a facut sa trec prin aceiasi incercare. N-am crezut ca voi putea trai asa, dar uite ca Dumnezeu a pus in om resurse nebanuite. Nu sunt puternic, mai am si zile triste, dar vestea buna -pt mine- este ca in majoritatea timpului sunt fericit si optimist. Solutia? 1) Cred ca Dumnezeu are grija de mine; 2) Evit sa ma gandesc la trecut; 3) Evit sa ma stresez din cauza nimicurilor; 4) Ma concentrez mereu pe ceea ce conteaza in viata; 5) Imi caut ocupatie in fiecare zi.
Sa fiti binecuvantati!