Politica poate altera legaturile de prietenie

N-am crezut că primul articol după trei săptămâni de pauză va fi unul legat de politică. De fapt n-am crezut că voi mai scrie despre politică până la următoarele alegeri. Îmi place să fiu informat, dar nu mă pasionează politica într-atât încât să n-am somn noaptea.

După scrutinul din 6 decembrie am citit zeci de mesaje pe site-uri româneşti importante, mesaje prin care mulţi români şi-au aruncat vorbe grele. La ştiri am văzut bătăi şi chiar un tânăr înjunghiat în piept de un vecin care avea o altă opinie politică. Dar n-am crezut niciodată că voi auzi de două ori din gura unor prieteni apropiaţi, în casa mea: „Voi aţi votat cu ala…, pentru că va dat mai mult!” Nu pot să înţeleg, pur şi simplu nu pot. Şi mă doare că oameni care ne cunosc atât de bine au putut să arunce asemenea acuze. Şi n-au glumit. Ne-am și contrat puțin. Regret că m-am lăsat angrenat în schimbul de replici. Nu mă interesează cine va conduce România. Și eu nici măcar n-am votat, pentru că nu am putut. Ca să vină acasă cu urna mobilă trebuia sa duc înainte cu o zi o copie după certificatul de handicap care să dovedească că sunt netransportabil.

Cred că sunt suficient de informat încât un cozonac să nu îmi poata influenţa opinia politică ori de altă natură. Şi oricare ar fi opinia mea, trebuie respectată. Este dreptul meu să aleg ce doresc. Eu respect opinia altor persoane. Un lucru este cert, cât voi trăi nu vom mai accepta nimic de la nici un partid. Ar trebui ca astfel de practici să fie interzise prin lege. Mai cred că în privinţa cetăţenilor români din afară graniţelor ţării, România ar trebui să urmeze exemplul altor ţări europene. Adică să poată vota înainte de alegeri prin corespondenţă sau să poată vota numai dacă sunt în ţară. Nu mi se pare corect ca soarta să ne fie decisă de persoane care nu trăiesc în România.

Toate partidele importante au împărţit tot ce-au putut în ultimele două luni. Din această privinţă sunt toţi o apă şi-un pământ. Şi nici unii nici alţii nu sunt mai curaţi, cam toţi au călcat în rahatul care acum a împuţit întreaga ţară.

Cu toţii ne dorim o ţară în care lucrurile să meargă bine, dar nu va fi bine până când nu vom învăţa să ne respectăm reciproc. Oricare va fi rezultatul acestor alegeri, trebuie să-l acceptăm şi să fim uniţi. Avem de traversat un drum greu. Ce bine ar fi dacă aleşii noştrii ar discuta la TV mai mult despre învăţământ, sănătate, locuri de muncă, locuinţe, pensii, centre de plasament, centre de îngrijire, infrastructura, sport, turism etc. De certuri şi interese politice eu unul sunt sătul, chiar scârbit.

Floricica, cioco, vinisor si caciulita pe capsor

Aseară m-a sunat un bun prieten: „Cristi, putem veni până la tine?” „Sigur că puteți”, i-am răspuns eu. Locuieşte aproape de mine. Ştiam că vor ajunge repede. Câteva minute mai târziu sună soneria. Mama porneşte spre uşă, sigură că prietenii noştrii au ajuns. Deschide uşa şi spune: „Haideți, intraţi! Mmmă scuzaţi, mulţumesc!” Aproape imediat o văd pe mama în pragul uşii de la sufragerie, râzând şi având ambele mâini ocupate. Presupuse greşit. La uşă sunaseră, pentru a doua oară în ultimele patru săptămâni, reprezentanţii unui partid politic care va trece în turul doi. I-au dat mamei un trandafir roşu, de fapt era garoafă, şi o plasă roşie în care se afla o pungă de cafea, o cutie cu ciocolată şi o sticlă de vin.

Prietenii noştrii s-au întâlnit cu “Moș Crăciun” în casa scării, dar n-au primit daruri pentru că fuseseră pregătite exact pentru familiile de pe strada mea. Intră prietenii mei în casă, se fac comozi şi, inevitabil, ne începem întâlnirea discutând despre politică. Mi-au spus că tocmai văzuseră o mulţime de oameni îmbulzându-se ca la urs, tot pe strada mea, şi că, pe bulevardul Transilvaniei, celălalt mare partid care va ajunge în turul doi, împarte căciuli şi pixuri. Pentru copii din oraş a venit Moş Nicolae mai devreme: „Bă, tu ai pix culoarea asta? Nu fi prost, du-te să-ţi dea şi ție…” În condițiile actuale, pentru partidul al cărui şef poartă nume de floare, turul doi pare un vis frumos. Au fost şi ei la uşa mea, în primăvară, dar s-au prezentat slăbuţ  în comparație cu concurenţa. Se pare că “Moșul” lor are caracter ori sacul gol.

Mi-e drag de aceşti oameni care ştiu să facă un gest frumos atunci când au nev… când poporul este greu încercat. Când îi văd aşa de implicaţi în activităţi sociale, când îi văd cum se sacrifică, aproape că încep să cred că România este pe drumul cel bun. Dar am o durere în suflet, că nimeni n-a venit la ușă cu o pungă de pamperși. Sincer, dacă veneau cu pamperși, le dădeam votul meu, garantat. Ciocolată nu vreau pentru că sunt prea grăsuț, iar dacă consum cafea și vin am nevoie de pamperși. Știți Dvs. … pentru ca fundul să rămână uscat şi catifelat, ca să nu mai vorbesc de satisfacţia de a face pipi pe banii partidului.

Mi-am sters contul de Twitter

În ultimele luni am fost interesat de reţelele de socializare. Dacă ai un site propriu e bine să ai şi un cont pe Facebook sau Twitter. Desigur, mai sunt şi alte reţele de socializare, dar cele menţionate sunt mai importante.

În vara acestui an mi-am deschis un cont pe Twitter şi urma să-mi deschid şi pe  Facebook. Dar ieri m-am supărat pe mine, am închis contul de pe Twitter şi, cel puţin pentru moment, am renunţat să-mi deschid conturi pe alte reţele de socializare importante. De ce-am făcut asta? Pentru că, pentru mine, era o pierdere de vreme. Eu văd lumea de pe un pat, nu pot să scriu când vreau, nu am poze frumoase, nu sunt interesant, nu pot merge să socializez la diversele evenimente organizate de “uriaşii” blogosferei româneşti… Ca să ai succes trebuie să fii activ, să scrii mult (nu contează ce, trebuie să placă urmăritorilor tăi), să participi la evenimente, să ai multe în comun cu cei din lista ta… În sfârşit, eu n-am reuşit să mă integrez şi, exceptând vreo 2-3 persoane, n-am reuşit să întâlnesc oameni cu care să am în comun mai mult decât un link către o ştire interesantă sau imagine amuzantă.

Tot ieri, mi-am închis contul de pe Flickr şi Neogen. Am închis Flickr pentru că am propria galerie foto, iar în cazul Neogen motivele sunt cam aceleaşi că în cazul Twitter. Ştiu că multe persoane consideră reţelele sociale ca fiind foarte utile, şi cred asta, dar pentru mine înseamnă timp preţios irosit.

Odată cu ştergerea acestor conturi am şters şi “urmele” care aduceau vizitatori pe site-ul meu. Prin urmare am pierdut vizitatori şi am câştigat timp pentru activităţi mai importante. Eu sunt mulțumit. Voi continua să scriu pe blogul personal aşa cum Dumnezeu mă va ajuta, pentru cei interesaţi despre ce şi cum scriu. Va mulţumesc tuturor şi în mod special abonaților mei!

Changeling (2008) – Schimbul

Nu mă aşteptam ca “Changeling” să-mi placă atât de mult. De acum încolo voi avea grijă să fiu mai atent la filmele regizate de Clint Eastwood.

Filmul este inspirat dintr-un caz real petrecut în California anilor ‛30. Este povestea tristă a unei mame (Angelina Jolie) care îşi caută fiul de 9 ani dispărut de acasă. După câteva luni fără nici o veste bună, poliţia îi aduce un băieţel care pretinde că ar fi copilul ei. Mama ştie din prima clipă că băiatul nu este al ei, dar forţată de împrejurări decide să-l ia acasă. Însă nu se poate împăca cu gândul că fiul ei iubit este undeva, pierdut, şi încearcă să convingă autorităţile să reia căutările. În scurt timp realizează că autorităţile sunt corupte, nedrepte şi neinteresate de cazul ei. Mai mult, femeile care aveau ceva de reproşat poliţiei erau imediat reduse la tăcere, fiind internate într-un ospiciu. Dar, slavă Domnului, în orice vreme se mai găsesc şi oameni cu un caracter sănătos. Tânăra mamă primeşte sprijin din partea Rev. Gustav Briegleb (John Malkovich) şi un agent de poliţie descoperă locaţia în care a fost dus fiul ei.

Dacă până acum nu aţi vizionat acest film, merită să va faceţi comozi în faţa ecranului pentru 2 ore şi ceva. Merită!

Schimbul – Changeling (2008)

Cu: Angelina Jolie, Gattlin Griffith, Michelle Martin

Regia: Clint Eastwood

Scenarist: J. Michael Straczynski

Durata: 140 minute

Genul: mister, drama, crima

Trailer Changeling

Zece sfaturi de la Bill Gates

Întrebat despre incredibilul său succes, Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft, a oferit zece sfaturi pentru cei preocupaţi să realizeze ceva în viaţa lor. Merită să medităm asupra lor!

1) Viaţa nu este dreaptă – obişnuieşte-te cu ea; 2) Lumii nu-i pasă de stima ta de sine; ea se aşteaptă să realizezi ceva înainte să ai o părere bună despre tine; 3) Nu vei face o avere imediat ce ai ieşit de pe băncile şcolii şi nu vei ajunge nici preşedinte în scurt timp. Trebuie să-ţi câştigi meritele; 4) Ţi se pare că profesorul e dur? Stai să vezi când vei avea şef! 5) Nu-ţi cade steaua dacă serveşti la mese; bunicii tăi o considerau oportunitate; 6) Părinţii tăi nu au fost întotdeauna plictisitori; au ajuns aşa după ce te-au alăptat, ţi-au spălat hainele şi au plătit facturile pentru tine. Aşa că înainte să te grăbeşti să salvezi pădurea tropicală de “paraziţii” generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi dezinfectezi propria toaletă; 7) Poate unele şcoli au desfiinţat ideea de câştigători şi învinşi, dar viaţa nu; 8.) Viaţa nu se împarte în semestre şcolare. Nu ai vacanţe de vară. Angajatorii nu sunt interesaţi să te ajute “să te regăseşti”; o faci în timpul tău liber; 9) Spre deosebire de televiziune, oamenii reali trebuie să plece de la cafenea şi să meargă la serviciu; 10) Trebuie să fii amabil cu tocilarii; există şansa să lucrezi într-o bună zi pentru unul din ei!

Sursa: Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi