În ultima vreme am realizat că nu mai am timp liber. Mereu am ceva de actualizat, de citit, de scris, de vorbit, şi îndată trece ziua. Cred că a trecut mai bine de o luna de zile de când am urmărit ultimul film pe calculator. E drept că seara am ieşit la aer în balcon şi după aceea n-am mai deschis calculatorul, dar chiar să nu-mi găsesc timp pentru a viziona un film bun?
Câteva nopţi la rând am fost măcinat de întrebări şi incertitudini. M-am gândit la persoane cu probleme similare cu ale mele, care au timp de discuţii pe mess, de jocuri, de urmărit filme… Eu de ce nu am timp…? Această activitate merită să fie continuată? Merită atâta efort? Oare ce s-ar întâmpla dacă aş lasa totul baltă? Apoi am încercat să-mi răspund mie însumi, şi din propriile răspunsuri, bine procesate, am ajuns la concluzia că nu mai pot să mă întorc înapoi. Prea mult timp liber ar putea să-mi facă mai mult rău decât bine. Munca la calculator, deşi stresantă uneori, mă motivează şi mă umple de energie, îmi oferă satisfacţii. E singura activitate pe care o mai pot face fără ajutorul altora, şi contează mult pentru mine. N-am început să lucrez cu gândul la câştig financiar, ci m-am străduit să învăţ cât mai mult pentru a avea o ocupaţie, pentru a nu trăi degeaba. Dacă aş lăsa totul baltă, m-aş simţi inutil şi nefericit. E absolut necesar să găsesc un echilibru între timpul petrecut în faţa calculatorului şi celălalt timp, dar trebuie să merg înainte.
În acele nopţi de nesomn mi-am amintit cum a început totul. M-am emoţionat şi am scăpat câteva lacrimi. Nu ştiu de ce. La începutul anului 2000, s-a născut în mine dorinţa de a scrie despre accidentul din vara lui ’97 şi despre frământările mele zilnice. La început am încercat să scriu cu mâna dreaptă, ajutat fiind de o mănuşă specială care îmi susţinea încheietura. De mănuşă mi-au legat o cariocă, cu un elastic pentru legat bani şi borcane, şi aşa am reânvăţat să scriu. Nu a fost deloc uşor şi nici n-am scris prea frumos, dar m-am bucurat când am văzut că se poate. Ca realizări aş putea menţiona scrierea unui pomelnic de 3 pagini, dictat cu mare răbdare de mama vecinei de la et. 1, o bătrânică veselă care mi-a ţinut mereu de urât. Apoi am încercat cu o maşină de scris, pe care mi-o cumpărase mama de la un magazin second hand din apropiere. Avea culoarea galbenă şi era băgată într-un geamantan micuţ. Era frumoasă şi părea nouă, dar n-am avut putere să-i apăs tastele şi a trebuit să o ducem înapoi la magazin. În anul următor, 2001, câţiva prieteni mi-au dăruit un calculator, şi aşa am început să păşesc în lumea calculatoarelor.
M-am lungit mai mult decât mi-am propus. În concluzie, atâta timp cât Dumnezeu îmi va da sănătate şi putere, voi continua să muncesc.
În partea de sus a ecranului scria: „În această seară, Dan Diaconescu va face câteva anunţuri importante pentru ţară”, şi mai jos: „De astăzi 23 August 2009, televiziunea DDTV va transmite cele mai bune filme din lumea asta, 24 de ore din 24”, iar Dan Diaconescu îşi prezenta “marfa” cu iscusinţă, în stilul deja consacrat, vorbind pe înţelesul tuturor. Ce detalii uluitoare mi-a fost dat să aud, şi cum a crescut inima în mine de bucurie la auzul lor.
DDTV va difuza desene animate, documentare mai bune decât Discovery şi filme mai tari decât cele difuzate la HBO sau Protv. Dan Diaconescu a prezentat şi scurte fragmente din producţiile filmografice achiziţionate în ultimile 6 luni, de la târgurile de profil, şi pe care a plătit o “căruţă de bani”. Despre Intolerable Cruelty (2003) a spus că a costat 200 de mii de euro, şi am mai văzut secvenţe dintr-un alt film “nou”, pe care l-am mai văzut de vreo 5 ori, Big Daddy (1999). Nu m-am uitat mai mult pentru că nu-mi place să ştiu dinainte ce va fi, îmi place să fiu surprins şi să exclam: WOW…!
Încă n-aţi auzit de DDTV? Cu siguranţă veţi auzi începând de astăzi, 23 august 2009. După emisiunea lui Dan Diaconescu, din noaptea trecută, sunt convins că toţi furnizorii de televiziune prin cablu sau satelit, din România şi din toată lumea asta, vor da năvală în curtea lui Dănuţ. Cu toţii visează deja la DDTV! Cum să nu îţi doreşti un post tv mai tare decât HBO, Discovery, Protv şi Cartoon Network? Nici că se putea mai bine, e de-a dreptul senzaţional.
Am emoţii şi mi-am pierdut răbdarea, mai sunt 2 ore până la relansarea puternicului post de televiziune DDTV, dar butonez telecomanda şi nu-l găsesc… Sunt de-a dreptul furios pe furnizorul meu de televiziune prin satelit. Auzi, să lase el în afara grilei de programe bunăciune de post TV, cel mai tare din România. Nu pot să-i înţeleg… incredibil!
Gata cu gratuităţile! Vremurile în care totul era gratuit în spitale au trecut. Din septembrie, dacă doar veţi schimba o vorbă cu medicul de familie şi acesta vă recomandă să faceţi sport, să mâncaţi sănătos ori să-l deranjaţi mai des, pregătiţi 5 lei. În situaţia în care chemaţi o ambulanţă la domiciliu şi nu sunteţi suficient de bolnav sau nu trebuie să va internaţi în spital, pregătiţi 25 de lei. Pentru o săptămână de cazare într-o unitate sanitară, pregătiţi 100 de lei. Pentru siguranţa Dvs. mai pregătiţi şi ceva suplimentar…
Fiecare român ar trebui să plătească 600 de lei pe an pentru îngrijirile medicale. Dacă omul a depăşit această sumă şi se îmbolnăveşte va beneficia de gratuitate. Nu e deloc rău, cine mai are zile de trăit va fi gratis oblojit. Într-un an, aceste plăţi suplimentare vor îngrăşa bugetul sănătăţii cu 200 de milioane de euro. Desigur, condiţiile din spitale vor fi incomparabil mai bune.
În jur de 8.900.000 de români sunt scutiţi de la noua contribuţie: pensionarii, copii, şomerii, veteranii de război, persoanele cu handicap şi 160.000 de cadre sanitare. Din fericire am un handicap şi mama mea este pensionară, prin urmare suntem scutiţi de la plata noilor contribuţii de sănătate. Cred că de luna viitoare vom fi o bucurie pentru medicul de familie. În sfârşit, jos pălăria în faţa celor care au decis în favoarea categoriilor defavorizate. Aceste categorii de persoane vor trebui să pregătească numai ceva suplimentar…
Seara trecută, la ştiri, am văzut un reportaj despre un grup de rabini care citeau din cărţi sacre, suflau în shofar (corn de berbec) şi înălţau rugăciuni către Dumnezeu. Rugăciunea este o lucrare serioasă şi necesară, este singura manifestare prin care omul poate lua contact cu Dumnezeu, însă aceşti rabini au reuşit să transforme rugăciunea într-o absurditate religioasă. Au considerat că, pentru a fi ascultaţi, este necesar să se roage la mare înălţime, şi s-au înghesuit cu toţii la bordul unui avion.
“Scopul zborului a fost oprirea epidemiei, astfel prevenind alte decese. Suntem siguri că datorită rugăciunilor noastre pericolul este deja în spatele nostru”, a declarat rabinul Yitzhak Batzri, fiul iniţiatorului acestei măsuri, rabinul David Batzri. Scopul rabinilor este lăudabil, dar alegerea unui avion pentru efectuarea de ritualuri religioase te face mai degrabă să zâmbeşti. Recunosc, m-a amuzat. Nu cred că rugăciunea făcută în avion este cu ceva mai presus decât rugăciunea făcută în orice altă locaţie. Ne putem ruga oriunde şi oricând.
Am găsit un filmuleţ trist pe Video News. O doamnă se chinuie din răsputeri să urce în şaua unui cal. Calul n-o doreşte în spinarea sa, pentru că ştie cât poate duce. Femeia nu realizează că poartă cu dânsa un “bagaj” peste puterile căluţului, se simte nedorită şi izbucneşte în plâns. Calul râde în sinea lui, şi în acelaşi timp se simte eliberat de o mare povară. De această dată a scăpat cu bine.