Nimeni nu este aşa surd ca acela care nu vrea să audă.
Biblia este ca un pământ semănat cu pietre preţioase. Trebuie să o „sapi“ şi să meditezi la cele citite. Este o „mină“ care îmbogăţeşte pe posesorul ei, nu fără trudă, dar cu multă bucurie. Ea dă înţelepciune şi ridică nivelul conversaţiilor şi evlavia care concentrează gândurile asupra lucrurilor divine.
Ceea ce-l împiedică pe om a fi fericit nu sunt împrejurările, ci starea sa interioară, nu obiceiurile, ci inima sa.
Fără voinţa de a iubi viaţa, am pierde gustul ei şi n-am mai simţi decât amărăciune şi decepţii venite de la oameni, de la lucruri şi de la împrejurări.
Dumnezeu ne dă pâinea cea de toate zilele, dar numai prin munca noastră. Trezeşte-te de dimineaţă şi prinde prilejul! Ceasurile de dimineaţă poartă aur în gură. Pe cine rămâne cu căruţa la urmă îl orbeşte praful, deci trezeşte-te de dimineaţă şi vei avea spor toată ziua!
Sursa: Samanta Buna – GBV
Înţelegând interesul românilor de a-şi da cu părerea, mulţi politicieni şi-au făcut bloguri, aceasta devenind o adevărată modă în politica mioritică. În „lumea bună” a politicienilor deţinători de blog a intrat, începând de astăzi, şi domnul Gigi Becali.
Încă de la primul mesaj postat, deducem că domnul Becali nu este un blogger obişnuit: „Cu scrisul nu mă omor. N-am răbdare, iar cu computerul nu sunt prieten. Ori, dacă nu-ţi place să scrii, cum să ai un blog?”, şi a continuat, „Declar din start că nu voi sta nicio clipă în faţa tastaturii, dar vă asigur că eu sunt cel care dictează textele de pe acest blog”.
Recunosc, îl invidiez pe domnul Becali. Mi-ar plăcea să am pe cineva care să-mi scrie textele şi să se ocupe de partea tehnică a blogului.
Bun venit în blogosfera, domnule Becali! (adresa este aici)
Cateva poze facute luna trecuta pe B-dul Transilvaniei si in zona Parcului Unirii din Alba Iulia.
Sa scrii si sa castigi, iata o “meserie” venita din viitor! Tot mai multi oameni au inceput sa obtina bani din gandurile pe care le posteaza pe internet, mai exact pe bloguri.
Sursa: stirileprotv.ro
ProTv-ul a realizat un nou reportaj despre bloguri, in cadrul caruia au fost intervievati cativa dintre cei mai cunoscuti oameni din blogosfera romaneasca. De retinut ca, succesul lor n-a venit peste noapte, ci prin perseverenta si multa munca. Nu va faceti blog gandindu-va la castig. Ganditi-va in primul rand la ceea ce doriti sa scrieti si la numarul de ore pe care sunteti dispusi sa le alocati zilnic pentru acest lucru.
În Campus Life o tânără asistentă ne povesteşte despre o pacientă pe nume Eileen. Un anevrism cerebral o făcuse să nu-şi mai poată controla în mod conştient trupul. Doctorii credeau că este total inconştientă, că nu poate simţi durerea şi că nu-şi poate da seama ce se petrece în jurul ei. Sarcina personalului acelui spital era de a o întoarce la fiecare oră pentru a preveni durerile musculare şi de a o hrăni de două ori pe zi printr-un tub introdus în stomac. “Când situaţia este atât de gravă”, îi spuse o asistentă mai în vârstă, alteia mai tinere: “trebuie să te detaşezi emoţional”. În consecinţă, Eileen ajunse să fie tratată ca un obiect sau o legumă. Dar tânăra asistentă studentă se hotărî să se poarte cu ea diferit. Vorbea cu Eileen, îi cânta şi chiar îi făcea mici cadouri. Odată la Sărbătoarea Recunoştinţei, îi spuse lui Eileen: “Trebuia să fie ziua mea liberă, dar nu am putut să ratez să te văd de Ziua Recunoştinţei”. Chiar în acel moment sună telefonul. În timp ce se duse să răspundă, asistenta îşi privi pacienta: “Eileen se uita la mine … plângând. Cercuri mari umede i-au pătat perna”. Aceasta a fost singura emoţie pe care a manifestat-o vreodată Eileen. Dar a fost suficientă pentru a schimba atitudinea întregului spital faţă de ea. Nu la mult timp după aceea, Eileen a murit. Tânăra asistentă îşi încheie povestea spunând: “Continui să mă gândesc la ea … îi datorez foarte multe. Dacă nu ar fi fost Eileen poate nu aş fi ştiut niciodată ce înseamnă să mă dăruiesc cuiva care nu mă poate răsplăti”.
Dragostea, dragostea lui Dumnezeu înseamnă să dăruieşti celor care par să nu aibă mai nimic pentru a te răsplăti. Ea provoacă egoismul înnăscut din fiecare dintre noi şi merge dincolo de înţelegerea noastră. Dar este dragostea în cea mai înaltă formă a ei!
Sursa: Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi – autor: Bob Gass
Destinul m-a dus în mai multe spitale din ţara. Acolo am întâlnit mulţi oameni deosebiţi, dar şi mai mulţi m-au tratat superficial şi chiar am suferit din cauza unora. Desigur, mă refer strict la personalul medical. Îmi amintesc şi acum vorbele pe care mi le-a aruncat un medic la un spital din Cluj: “Aşa vă trebuie dacă va aruncaţi ca proştii în cap”. Pot înţelege că şi medicul respectiv este om şi că avusese o zi grea, dar nu cred că are vreo scuză pentru acele vorbe. Oamenii caută alinarea în două locuri, la spital şi la biserică, iar cei care au ales să slujească în aceste instituţii trebuie să înţeleagă că problemele bolnavului primează. Vor fi cu adevărat eficienţi în muncă lor, doar atunci când vor învăţa ce înseamnă să se dăruiască celor care par să nu aibă mai nimic să le răsplătească.