
Sursa imagine: hdwallpapers.net
În timp ce căutam inspiraţie pentru felicitarea de Crăciun, am avut senzaţia că am făcut acelaşi lucru de curând. Şi am făcut, în decembrie 2008. Prin anul 2009 am trecut într-un ritm incredibil de alert. Aproape că nu îmi vine a crede că peste doar câteva zile vom trece într-un an nou. Am încercat să caut cauzele care au favorizat scurgerea rapidă a timpului, şi am găsit că ocupaţia zilnică este cauza principală. Dar mă tem că nu este singura cauză. În urmă cu două zile m-am bărbierit şi, în oglinda micuţă în care privesc o dată pe săptămână, am zărit o faţă mai rotunjoară şi nişte ochi care păreau obosiţi. Mi-a crescut şi ceva în vârful nasului, dar nu mai intru în detalii. Îmbătrânesc.
Fiecare sfârşit de an ne aduce în faţa ochilor, într-un mod deosebit, vremelnicia tuturor lucrurilor. Realizăm că nu există nimic pe pământ care să aibă trăinicie. Totul este supus cursului devenirii şi al trecerii. Viaţa noastră este ca o lumânare, care arde până la stingere. Şi chiar dacă ne evităm propriile gânduri, ştim că fiecare zi ce trece ne aduce mai aproape de sfârşitul vieţii noastre. Dar mesajul meu nu este nicidecum trist, ci este un mesaj aducător de speranță. De Crăciun sărbătorim, mai presus de orice altceva, naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, şi fiecare an ce trece ne aduce mai aproape de întâlnirea cu El. Prin urmare, dacă privim viaţa din această perspectivă, depresia nu ne va mai amărî sufletul în perioada sărbătorilor.
Dragii mei cititori, vă mulţumesc că aţi fost alături de mine şi în 2009. Vă preţuiesc şi sper să-mi fiţi alături şi pe viitor. Îmi cer iertare faţă de cei care n-au “gustat” scrierile mele şi promit că voi încerca să scriu mai “dulce” pe viitor. În rest, vă doresc ce îmi doresc şi mie: mai multă credinţă, înţelepciune, sănătate, fericire, bucurie alături de cei dragi, un Crăciun plin de lumină şi un An Nou încărcat de reuşite şi împliniri frumoase.
Sărbători Fericite şi La Mulţi Ani!
Poate că acum, la sfârşit de an, este momentul potrivit pentru publicarea unor statistici la care aţi contribuit şi Dvs. Mai precis, sunt cuvintele cheie căutate de unii dintre Dvs. prin intermediul motoarelor de căutare şi care v-au adus la un moment dat pe site-ul meu. Datele sunt furnizate conform statcounter.com, unul dintre cele mai mari servicii de statistici (counter) pentru site-uri.
Televiziunile românești au descoperit câteva formate de emisiuni cu mare priză la public. Fără îndoială, este o perioadă înfloritoare pentru genul acesta simplu de producții tv. Emisiunile cu pumni în gură, bârfe, sfaturi, mâncăruri, minciuni, infidelități şi care induc iluzia unui câștig sigur… au adus “raiul pe pământ” mai ales pentru pensionarii care n-au cele de trebuinţă pentru un trai decent, dar au din plin cu ce să îşi clătească ochii şi mintea.
Deşi suntem încă în postul Crăciunului, asemenea emisiuni îi ţin pe oameni în pat, sub plăpumioară la căldurică, cu ochii lipiţi de ecranul televizorului. „Cine vrea să urmărească emisiuni plicticoase, pentru suflet, pe Trinitas ori Alfa şi Omega? Fugiţi mă de-aici! Vrem acţiune şi picanterii! Visăm să fim sunați de comici vestiți îmbrăcaţi în Moş Crăciun, care să ne dea «un premiu mare între picioare»‟.
În prezent, la ore de maximă audienţă mai găseşti cu greu un film bun. Televiziunile au aflat de poftele majorităţii românilor şi mai toate ne oferă “hrană” adecvată. Parcă sau vorbit. În fiecare zi avem cu ce ne delecta: „Noră pentru mamă 4‟, „Fermier. Caut nevastă!‟, „Pe mâna soacrei‟, „Fata lui tata‟, „Copii contra părinți‟, „Adio, dar te iubesc‟, „Iubire interzisă‟, „Să te prezint părinților‟, „Cireașa de pe tort‟, „Bun de cinste!‟, „Test de Fidelitate‟, „Trădați în dragoste‟, „Schimb de mame‟ etc. Când ni se oferă cu generozitate emisiuni atât de incitante, cine e fraierul dornic să vizioneze mai degrabă un film?
N-am crezut că primul articol după trei săptămâni de pauză va fi unul legat de politică. De fapt n-am crezut că voi mai scrie despre politică până la următoarele alegeri. Îmi place să fiu informat, dar nu mă pasionează politica într-atât încât să n-am somn noaptea.
După scrutinul din 6 decembrie am citit zeci de mesaje pe site-uri româneşti importante, mesaje prin care mulţi români şi-au aruncat vorbe grele. La ştiri am văzut bătăi şi chiar un tânăr înjunghiat în piept de un vecin care avea o altă opinie politică. Dar n-am crezut niciodată că voi auzi de două ori din gura unor prieteni apropiaţi, în casa mea: „Voi aţi votat cu ala…, pentru că va dat mai mult!” Nu pot să înţeleg, pur şi simplu nu pot. Şi mă doare că oameni care ne cunosc atât de bine au putut să arunce asemenea acuze. Şi n-au glumit. Ne-am și contrat puțin. Regret că m-am lăsat angrenat în schimbul de replici. Nu mă interesează cine va conduce România. Și eu nici măcar n-am votat, pentru că nu am putut. Ca să vină acasă cu urna mobilă trebuia sa duc înainte cu o zi o copie după certificatul de handicap care să dovedească că sunt netransportabil.
Cred că sunt suficient de informat încât un cozonac să nu îmi poata influenţa opinia politică ori de altă natură. Şi oricare ar fi opinia mea, trebuie respectată. Este dreptul meu să aleg ce doresc. Eu respect opinia altor persoane. Un lucru este cert, cât voi trăi nu vom mai accepta nimic de la nici un partid. Ar trebui ca astfel de practici să fie interzise prin lege. Mai cred că în privinţa cetăţenilor români din afară graniţelor ţării, România ar trebui să urmeze exemplul altor ţări europene. Adică să poată vota înainte de alegeri prin corespondenţă sau să poată vota numai dacă sunt în ţară. Nu mi se pare corect ca soarta să ne fie decisă de persoane care nu trăiesc în România.
Toate partidele importante au împărţit tot ce-au putut în ultimele două luni. Din această privinţă sunt toţi o apă şi-un pământ. Şi nici unii nici alţii nu sunt mai curaţi, cam toţi au călcat în rahatul care acum a împuţit întreaga ţară.
Cu toţii ne dorim o ţară în care lucrurile să meargă bine, dar nu va fi bine până când nu vom învăţa să ne respectăm reciproc. Oricare va fi rezultatul acestor alegeri, trebuie să-l acceptăm şi să fim uniţi. Avem de traversat un drum greu. Ce bine ar fi dacă aleşii noştrii ar discuta la TV mai mult despre învăţământ, sănătate, locuri de muncă, locuinţe, pensii, centre de plasament, centre de îngrijire, infrastructura, sport, turism etc. De certuri şi interese politice eu unul sunt sătul, chiar scârbit.
Aseară m-a sunat un bun prieten: „Cristi, putem veni până la tine?” „Sigur că puteți”, i-am răspuns eu. Locuieşte aproape de mine. Ştiam că vor ajunge repede. Câteva minute mai târziu sună soneria. Mama porneşte spre uşă, sigură că prietenii noştrii au ajuns. Deschide uşa şi spune: „Haideți, intraţi! Mmmă scuzaţi, mulţumesc!” Aproape imediat o văd pe mama în pragul uşii de la sufragerie, râzând şi având ambele mâini ocupate. Presupuse greşit. La uşă sunaseră, pentru a doua oară în ultimele patru săptămâni, reprezentanţii unui partid politic care va trece în turul doi. I-au dat mamei un trandafir roşu, de fapt era garoafă, şi o plasă roşie în care se afla o pungă de cafea, o cutie cu ciocolată şi o sticlă de vin.
Prietenii noştrii s-au întâlnit cu “Moș Crăciun” în casa scării, dar n-au primit daruri pentru că fuseseră pregătite exact pentru familiile de pe strada mea. Intră prietenii mei în casă, se fac comozi şi, inevitabil, ne începem întâlnirea discutând despre politică. Mi-au spus că tocmai văzuseră o mulţime de oameni îmbulzându-se ca la urs, tot pe strada mea, şi că, pe bulevardul Transilvaniei, celălalt mare partid care va ajunge în turul doi, împarte căciuli şi pixuri. Pentru copii din oraş a venit Moş Nicolae mai devreme: „Bă, tu ai pix culoarea asta? Nu fi prost, du-te să-ţi dea şi ție…” În condițiile actuale, pentru partidul al cărui şef poartă nume de floare, turul doi pare un vis frumos. Au fost şi ei la uşa mea, în primăvară, dar s-au prezentat slăbuţ în comparație cu concurenţa. Se pare că “Moșul” lor are caracter ori sacul gol.
Mi-e drag de aceşti oameni care ştiu să facă un gest frumos atunci când au nev… când poporul este greu încercat. Când îi văd aşa de implicaţi în activităţi sociale, când îi văd cum se sacrifică, aproape că încep să cred că România este pe drumul cel bun. Dar am o durere în suflet, că nimeni n-a venit la ușă cu o pungă de pamperși. Sincer, dacă veneau cu pamperși, le dădeam votul meu, garantat. Ciocolată nu vreau pentru că sunt prea grăsuț, iar dacă consum cafea și vin am nevoie de pamperși. Știți Dvs. … pentru ca fundul să rămână uscat şi catifelat, ca să nu mai vorbesc de satisfacţia de a face pipi pe banii partidului.