Floricica, cioco, vinisor si caciulita pe capsor

Aseară m-a sunat un bun prieten: „Cristi, putem veni până la tine?” „Sigur că puteți”, i-am răspuns eu. Locuieşte aproape de mine. Ştiam că vor ajunge repede. Câteva minute mai târziu sună soneria. Mama porneşte spre uşă, sigură că prietenii noştrii au ajuns. Deschide uşa şi spune: „Haideți, intraţi! Mmmă scuzaţi, mulţumesc!” Aproape imediat o văd pe mama în pragul uşii de la sufragerie, râzând şi având ambele mâini ocupate. Presupuse greşit. La uşă sunaseră, pentru a doua oară în ultimele patru săptămâni, reprezentanţii unui partid politic care va trece în turul doi. I-au dat mamei un trandafir roşu, de fapt era garoafă, şi o plasă roşie în care se afla o pungă de cafea, o cutie cu ciocolată şi o sticlă de vin.

Prietenii noştrii s-au întâlnit cu “Moș Crăciun” în casa scării, dar n-au primit daruri pentru că fuseseră pregătite exact pentru familiile de pe strada mea. Intră prietenii mei în casă, se fac comozi şi, inevitabil, ne începem întâlnirea discutând despre politică. Mi-au spus că tocmai văzuseră o mulţime de oameni îmbulzându-se ca la urs, tot pe strada mea, şi că, pe bulevardul Transilvaniei, celălalt mare partid care va ajunge în turul doi, împarte căciuli şi pixuri. Pentru copii din oraş a venit Moş Nicolae mai devreme: „Bă, tu ai pix culoarea asta? Nu fi prost, du-te să-ţi dea şi ție…” În condițiile actuale, pentru partidul al cărui şef poartă nume de floare, turul doi pare un vis frumos. Au fost şi ei la uşa mea, în primăvară, dar s-au prezentat slăbuţ  în comparație cu concurenţa. Se pare că “Moșul” lor are caracter ori sacul gol.

Mi-e drag de aceşti oameni care ştiu să facă un gest frumos atunci când au nev… când poporul este greu încercat. Când îi văd aşa de implicaţi în activităţi sociale, când îi văd cum se sacrifică, aproape că încep să cred că România este pe drumul cel bun. Dar am o durere în suflet, că nimeni n-a venit la ușă cu o pungă de pamperși. Sincer, dacă veneau cu pamperși, le dădeam votul meu, garantat. Ciocolată nu vreau pentru că sunt prea grăsuț, iar dacă consum cafea și vin am nevoie de pamperși. Știți Dvs. … pentru ca fundul să rămână uscat şi catifelat, ca să nu mai vorbesc de satisfacţia de a face pipi pe banii partidului.

Mi-am sters contul de Twitter

În ultimele luni am fost interesat de reţelele de socializare. Dacă ai un site propriu e bine să ai şi un cont pe Facebook sau Twitter. Desigur, mai sunt şi alte reţele de socializare, dar cele menţionate sunt mai importante.

În vara acestui an mi-am deschis un cont pe Twitter şi urma să-mi deschid şi pe  Facebook. Dar ieri m-am supărat pe mine, am închis contul de pe Twitter şi, cel puţin pentru moment, am renunţat să-mi deschid conturi pe alte reţele de socializare importante. De ce-am făcut asta? Pentru că, pentru mine, era o pierdere de vreme. Eu văd lumea de pe un pat, nu pot să scriu când vreau, nu am poze frumoase, nu sunt interesant, nu pot merge să socializez la diversele evenimente organizate de “uriaşii” blogosferei româneşti… Ca să ai succes trebuie să fii activ, să scrii mult (nu contează ce, trebuie să placă urmăritorilor tăi), să participi la evenimente, să ai multe în comun cu cei din lista ta… În sfârşit, eu n-am reuşit să mă integrez şi, exceptând vreo 2-3 persoane, n-am reuşit să întâlnesc oameni cu care să am în comun mai mult decât un link către o ştire interesantă sau imagine amuzantă.

Tot ieri, mi-am închis contul de pe Flickr şi Neogen. Am închis Flickr pentru că am propria galerie foto, iar în cazul Neogen motivele sunt cam aceleaşi că în cazul Twitter. Ştiu că multe persoane consideră reţelele sociale ca fiind foarte utile, şi cred asta, dar pentru mine înseamnă timp preţios irosit.

Odată cu ştergerea acestor conturi am şters şi “urmele” care aduceau vizitatori pe site-ul meu. Prin urmare am pierdut vizitatori şi am câştigat timp pentru activităţi mai importante. Eu sunt mulțumit. Voi continua să scriu pe blogul personal aşa cum Dumnezeu mă va ajuta, pentru cei interesaţi despre ce şi cum scriu. Va mulţumesc tuturor şi în mod special abonaților mei!

Changeling (2008) – Schimbul

Nu mă aşteptam ca “Changeling” să-mi placă atât de mult. De acum încolo voi avea grijă să fiu mai atent la filmele regizate de Clint Eastwood.

Filmul este inspirat dintr-un caz real petrecut în California anilor ‛30. Este povestea tristă a unei mame (Angelina Jolie) care îşi caută fiul de 9 ani dispărut de acasă. După câteva luni fără nici o veste bună, poliţia îi aduce un băieţel care pretinde că ar fi copilul ei. Mama ştie din prima clipă că băiatul nu este al ei, dar forţată de împrejurări decide să-l ia acasă. Însă nu se poate împăca cu gândul că fiul ei iubit este undeva, pierdut, şi încearcă să convingă autorităţile să reia căutările. În scurt timp realizează că autorităţile sunt corupte, nedrepte şi neinteresate de cazul ei. Mai mult, femeile care aveau ceva de reproşat poliţiei erau imediat reduse la tăcere, fiind internate într-un ospiciu. Dar, slavă Domnului, în orice vreme se mai găsesc şi oameni cu un caracter sănătos. Tânăra mamă primeşte sprijin din partea Rev. Gustav Briegleb (John Malkovich) şi un agent de poliţie descoperă locaţia în care a fost dus fiul ei.

Dacă până acum nu aţi vizionat acest film, merită să va faceţi comozi în faţa ecranului pentru 2 ore şi ceva. Merită!

Schimbul – Changeling (2008)

Cu: Angelina Jolie, Gattlin Griffith, Michelle Martin

Regia: Clint Eastwood

Scenarist: J. Michael Straczynski

Durata: 140 minute

Genul: mister, drama, crima

Trailer Changeling

Zece sfaturi de la Bill Gates

Întrebat despre incredibilul său succes, Bill Gates, fondatorul companiei Microsoft, a oferit zece sfaturi pentru cei preocupaţi să realizeze ceva în viaţa lor. Merită să medităm asupra lor!

1) Viaţa nu este dreaptă – obişnuieşte-te cu ea; 2) Lumii nu-i pasă de stima ta de sine; ea se aşteaptă să realizezi ceva înainte să ai o părere bună despre tine; 3) Nu vei face o avere imediat ce ai ieşit de pe băncile şcolii şi nu vei ajunge nici preşedinte în scurt timp. Trebuie să-ţi câştigi meritele; 4) Ţi se pare că profesorul e dur? Stai să vezi când vei avea şef! 5) Nu-ţi cade steaua dacă serveşti la mese; bunicii tăi o considerau oportunitate; 6) Părinţii tăi nu au fost întotdeauna plictisitori; au ajuns aşa după ce te-au alăptat, ţi-au spălat hainele şi au plătit facturile pentru tine. Aşa că înainte să te grăbeşti să salvezi pădurea tropicală de “paraziţii” generaţiei părinţilor tăi, încearcă să-ţi dezinfectezi propria toaletă; 7) Poate unele şcoli au desfiinţat ideea de câştigători şi învinşi, dar viaţa nu; 8.) Viaţa nu se împarte în semestre şcolare. Nu ai vacanţe de vară. Angajatorii nu sunt interesaţi să te ajute “să te regăseşti”; o faci în timpul tău liber; 9) Spre deosebire de televiziune, oamenii reali trebuie să plece de la cafenea şi să meargă la serviciu; 10) Trebuie să fii amabil cu tocilarii; există şansa să lucrezi într-o bună zi pentru unul din ei!

Sursa: Cuvântul lui Dumnezeu pentru astăzi

Crizati de atatea crize

Numai fraze de genul „suntem în criză politică şi economică…” mai ies din gurile celor care au ajuns în fruntea ţării.  După ce-au ros şi ultima bucăţică de carne de pe ciolan, au găsit o soluţie salvatoare, dar tot pentru ei: se bat cu ciolanul şi îşi pasează vina de la unii la alţii. Cum burţile lor mustesc de grăsime şi cămările lor sunt suficient de pline pentru a le oferi un trai pe picior mare până la cântă popa, e firesc să nu le pese de proştii care se trezesc dimineaţa cu nasul îngheţat şi cu stomacul horcăind de durere. Noi, proştii, ieşim în stradă şi strigăm până răguşim, iar ei, frumos îmbrăcaţi şi mirosind a primăvară, trec pe lângă noi în maşinile lor călduroase, visând la încă un loc călduţ în cea mai mare “casă” a ţării.

Cu toţii ştim: criză în justiţie, economie, politică, educaţie, sănătate. Cuvântul “criză” a ajus să fie rostit atât de des încât ne provoacă o criză de nervi la “mansardă”.  Mai lăsaţi-ne cu criza! Când am ieşit noi din criză? O ţinem tot într-o criză de peste 20 de ani. N-am reuşit să ne ridicăm fruntea din pământ pentru că am fost conduşi de şmecheri care ne-au plesnit mereu după cap. România noastră dragă este grav bolnavă după o criză morală prelungită. Resuscitată şi prin tub alimentată, România are şi în anul 2010 un pronostic rezervat. Pare greu de crezut că vreunul dintre cei care ne oferă în această perioadă flori pe la uşi şi fasole cu cârnaţi la adunările electorale, să deţină tratamentul miraculos care să ne aducă vindecarea.

Politicienii noştrii dau dovadă de decenţă umană numai din când în  când, mai precis atunci când au nevoie de votul nostru. Atunci coboară în mijlocul prostimii, strâng mâini, îmbrăţişează pensionari şi ascultă păsurile unor mame care se confruntă cu lipsuri mari.

Cu toţii aşteptăm o schimbare în bine, dar binele va veni numai atunci când vom fii conduşi de oameni cu valori morale sănătoase, de oameni loiali lucrului în care cred.