Ce am mai facut si ce as vrea sa mai fac

Am stat în pat, am ieşit în balcon şi am muncit. Adică n-am făcut nimic deosebit, ci m-am încadrat în rutina mea zilnică. Mi-am tot propus să fiu mai activ pe blogul personal, dar mereu am avut altceva mai urgent de rezolvat. Nici pe mess n-am mai stat la discuţii.

Am meditat la reacţiile primite din partea unor oameni, atunci când le-am spus că am mult de lucru şi că nu-mi mai ajunge timpul, şi am ajuns la concluzia că ar fi mai bine să tac. M-au privit cu un zâmbet nesincer, nu m-au crezut, şi m-am simţit aiurea. E drept că lipsa de timp pare ceva ciudat când vine din partea unui om paralizat pe pat, însă apar situaţii în care n-am de ales şi trebuie să spun adevărul, să spun că timpul şi sănătatea nu-mi permit să mă ocup de unele lucrări. Am refuzat să ajut pe doi cunoscuţi şi de atunci n-au mai dat nici un semn de viaţă. Bănuiesc că s-au supărat. Asta e. Am renunţat la 3 dintre site-urile mele mai vechi, dar în ultimele 2 săptămâni am creat un altul nou pentru un ONG.  Îmi papă mult timp şi lucrările de întreţinere la site-urile pe care le mai am. Nu sunt profesionist şi mâinile mele se mişcă ceva mai încet, sunt parţial paralizate, şi poate de aceea pentru mine totul durează mai mult decât ar trebui.

În perioada asta mă stresează gândul că trebuie să fac o noua vizită la dentist. Simt că au apărut ceva probleme şi m-am căscat în oglindă cât am putut de tare, să văd cum se prezintă situaţia… nu e deloc bine. Gândul la dantură mă deranjează mai mult decât paralizia. Nu mă tem de durere, am trăit deja o experienţă gen Auschwitz. Un prieten stomatolog mi-a făcut un mare bine, 6 extracţii acasă, şi i-am mulţumit din toată inima pentru curajul, efortul şi disponibilitatea de care a dat dovadă. M-a scăpat de dureri. E dificil să ajung la dentist, având în vedere situaţia mea fizică, dar sper că voi găsi persoanele care să mă ajute şi de această dată.

Pentru mâine am programată o ieşire în oraş, ieşire pe care am amânat-o de mai multe ori. O bună prietenă mi-a organizat transportul. Sper să fie o zi însorită că acum stă să plouă, şi mai sper ca planurile mele să nu fie date peste cap de caise… Nădăjduiesc ca tinerii care mă vor coborî pe braţe, locuiesc la et. 2, să nu aibă probleme cu spatele după ziua de mâine. În cazul meu, criza economică a venit cu o lipsă acută de timp şi cu o burtă mai mare. E de neânţeles, adică veniturile sunt în scădere şi greutatea în creştere… ciudată criză.

Pe curând.

Valkyrie (2008) – Operatiunea Valkyrie

Valkyrie doreşte să sublinieze faptul că nu toţi germanii au fost loiali până la capăt Führer-ului, şi ne prezintă un adevăr istoric care a avut loc în vara lui 1944. Operaţiunea Valkyrie, strategia de urgenţă a Führer-ului, a fost inclusă cu inteligenţă în planul de asasinare a acestuia. Artizanul acestei acţiuni a fost colonelul german Claus von Stauffenberg (Tom Cruise). Nemulţumit de abuzurile naziştilor, Stauffenberg s-a alăturat Rezistenţei imediat după întoarcerea sa de pe frontul din Africa, unde fusese grav rănit. Colonelul a luat asupra sa uriaşa sarcină de a introduce în buncărul lui Hitler un dispozitiv exploziv prevăzut cu un declanşator inovator care să-i ofere câteva minute pentru a se salva. Din cele 15 tentative de asasinat asupra lui Hitler, consemnate de istorie, Operaţiunea Valkyrie a fost cea mai aproape de reuşită.

Filmul punctează neaşteptat de bine la capitolul vizual, atmosfera Germaniei naziste fiind surprinsă cu o acurateţe fascinantă, dar dezamăgeşte engleza vorbită de toţi “nemţii” din  film. Acest neajuns este suplinit însă de o interpretare actoricească de excepţie.

Deşi cunoşteam deznodământul acestei operaţiuni dintr-un film documentar, Valkyrie m-a ţinut în tensiune până la final. Fără îndoială, este un film bun care mi-a depăşit aşteptările.

Operatiunea Valkyrie – Valkyrie (2008)

Cu: Tom Cruise, Kenneth Branagh, Bill Nighy

Regia: Bryan Singer

Scenarist: Nathan Alexander , Christopher McQuarrie

Durata: 120 minute

Genul: razboi, thriller, istoric

Trailer Valkyrie

A ramas fara pensia de invaliditate, dupa ce a dansat breakdance in timpul unui show TV

Nu poate să meargă prea bine dar dansează breakdance! Este povestea lui Fred Bowers, un pensionar britanic în vârstă de 73 de ani. Bărbatul a rămas fără pensia de invaliditate după ce a dansat în timpul celebrului show “Britain’s Got Talent”.

Citeşte toată ştirea pe antena3.ro

Pe moş Fred l-au păpat rău tălpile şi s-a gândit să facă puţină mişcare. Nimic rău în asta, mişcarea e chiar indicată. A dansat doar un breakdance neconcludent la televizor, autorităţile s-au sesizat imediat, şi i-au făcut omului aşa o mare nedreptate. Câtă lipsă de compasiune, chiar aşa, să-i taie bietului om pensia de invaliditate.

La noi e “raiul” pensionarilor pe caz de boală. Unii dintre ei sunt atât de “neputincioşi” încât reuşesc să facă faţă cu brio la 2 – 3 servicii. Spre deosebire de confraţii occidentali, pensionarii noştri bolnăviori sunt oameni harnici, discreţi şi mult mai inteligenţi. Aceştia nu se grăbesc să-şi etaleze energia şi pofta de viaţă la televizor.

(mai mult…)

Cugetari asupra leneviei 2

Am terminat cu şantierul, dar sunt grav bolnav. Căldura mare stă să mă doboare. Sufăr cumplit de lenevie, şi caut un leac miraculos care să mă ridice… Mi-am clătit puţin ochii cu aceste cugetări şi am făcut apel la conştiinţa proprie, dar rezultatul scontat întârzie să apară. Încă mai sper…

Omul care nu se poate lăsa de lenevie, să se aştepte să rămână sărac; cine însă îşi deschide mintea şi adună în ea de ici şi de colo cunoştinţe, va propăşi, chiar dacă înainte a fost mai puţin cunoscător al lucrurilor.

Mulţi nu propăşesc, fiindcă n-au curajul să se apuce zdravăn de muncă. Este greu până când încep. Prima lovitură înseamnă bătălia pe jumătate câştigată.

Oricât de greu ar fi urcuşul înaintea tinerilor, calea le este totuşi deschisă, şi cei ce înfruntă muntele cu o inimă îndrăzneaţă vor fi în curând deasupra. Ce a fost greu de răbdat va fi plăcut de amintit.

Dacă vrei să faci un bine în lumea aceasta, trebuie să vrei să încerci.

Săracii vor rămâne săraci, dacă gândesc că aşa tre buie să fie. Poţi să ieşi din cea mai neagră sărăcie, dacă într-adevăr cauţi să o iei mult înainte şi nu aştepţi vremea când nu mai poţi face nimic.

Din nefericire, sfatul bun este pentru mulţi ca sămânţa bună aruncată pe o stâncă goală. Aceştia, când e vremea de arat, dorm, iar când vine secerişul, se miră că n-au ce prânzi.

Sursa: Samanta Buna – GBV

Directia de Asistenta Sociala Mures cumpara tigari pentru asistati

“Este vorba despre procedura de achiziţie a 25.000 de pachete de ţigări, necesare pentru un an. Ţigările urmează să fie distribuite persoanelor adulte din centrele respective, care nu au venituri şi care fumează, fiind dependente de nicotină”, a explicat Schmidt.

Citeşte toată ştirea pe evz.ro

Astăzi este Ziua Mondială Antifumat. Din presă aflăm că ţara noastră ocupă locul patru în Uniunea Europeană la numărul de fumători, şi conform unui studiu al Centrului pentru Politici de Sănătate aflăm că, anual, 33.000 de români mor din cauza unor boli agravate de fumat.

Ieri am aflat de la tv, că Direcţia de Asistenţă Socială Mureş a alocat un buget de 300.000 de lei pentru achiziţionarea de ţigări pentru asistaţi. După părerea mea, e o acţiune aberantă, dar poate că cei care au gândit-o sunt mai inteligenţi. Ei cunosc nevoile esenţiale ale asistaţilor şi de aceea fac această “faptă bună”. Am înţeles că aşa se procedează de 15 ani. Da, poate că e mai uşor să “arzi” banii decât să-i investeşti în măsuri menite să ajute pe fumători în a abandona această deprindere.

Dar în lumea de azi orice este posibil. Nu ne mai miră nimic. Zilele trecute,  deputaţii germani au adoptat, după mai mulţi ani de dezbateri, un proiect de lege care permite prescrierea medicală a heroinei pentru bolnavii care sunt foarte dependenţi de acest drog.

Acum e mişto să fii vicios, dar nu e deloc mişto să fii neputincios. Dacă printr-o împrejurare nefericită ajungi să faci pipi pe tine, vei începe să înţelegi că nici o instituţie nu este interesată de dependenţa ta de scutece de unică folosinţă (pamperşi). Nu vei avea de ales şi, cu zâmbetul pe buze, îţi vei da toată pensia pe scutece, adică vei face pipi pe ea.  Te vei consola cu gândul că aşa e viaţa pentru unii dintre noi, şi vei fii plin de speranţă la auzul veştilor despre cei mai dependenţi decât tine, care sunt “ajutaţi atât de eficient” de către instituţiile statului.